Articolul 994. Contractul numit şi contractul nenumit

(1) Contractul este numit dacă legea îl reglementează în mod special. Celelalte contracte sînt nenumite.
(2) Contractul nenumit se supune, în următoarea ordine:
a) acordului de voinţă al părţilor, expres şi implicit;
b) dispoziţiilor legale aplicabile contractelor şi obligaţiilor contractuale în general;
c) practicilor statornicite între părţi şi uzanţelor din domeniu, dacă există;
d) dispoziţiilor legale aplicabile contractelor numite asemănătoare în măsura în care acestea sînt compatibile cu natura şi scopul contractului nenumit.

Rappresenta un dato acquisito dalla dottrina che il tipo contrattuale non abbia uno schema rigido ed insensibile a possibili graduazioni od espansioni, finalizzate all’applicazione della disciplina del tipo. In una parola, si ammette, in dottrina, l’elasticità del tipo contrattuale. [Giorgio De Nova, Il tipo contrattuale, Edizioni Scientifiche Italiane, 2014, p. 128.]