Articolul 2391. Termenul de renunţare la moştenire

(1) Renunţarea la moştenire se poate face în termen de 3 luni.
(2) Termenul începe să curgă de la data în care moştenitorul află despre devoluţiune şi despre temeiul chemării sale la moştenire, fiind informat conform dispoziţiilor art.2547 alin.(2) sau pe oricare altă cale. Dacă moştenitorul este chemat la moştenire în temeiul unei dispoziţii testamentare, termenul nu începe să curgă înainte ca notarul care desfăşoară procedura succesorală să-i facă cunoscută dispoziţia testamentară. Dispoziţiile art.398 alin.(1) lit.a) şi d) cu privire la prescripţia extinctivă se aplică în mod corespunzător.
(3) În baza cererii moştenitorului, notarul care desfăşoară procedura succesorală poate prelungi termenul de renunţare sau poate stabili un nou termen de renunţare dacă moştenitorul a omis termenul din motive întemeiate, iar ceilalţi moştenitori nu obiectează.
(4) În cazul în care nu sînt întrunite condiţiile prevăzute de alin.(3), cererea de prelungire a termenului de renunţare se soluţionează de către instanţa de judecată.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 5 mai 2021
Originea reglementării: §1944 BGB

Termenul de renunțare la moștenire de 3 luni este un termen de decădere (art. 2391 alin. (1)).

În cazul chemării legale la moștenire, termenul începe să curgă de la data în care moștenitorul află despre devoluțiune și despre temeiul chemării sale la moștenire, fiind informat de către notarul care desfășoară procedura succesorală pe calea interpelării interogatorii (art. 2547 alin. (2)) sau pe oricare altă cale. În mod practic, termenul de renunțare pentru moștenitorul care depune cererea de deschidere a procedurii succesorale curge din această dată, deoarece există o probă concludentă a cunoașterii chemării sale și a notarului competent să recepționeze eventuala declarație de renunțare.

Act juridic supus recepției

Dacă moștenitorul autentifică declarația la o altă autoritate, ea încă nu produce efecte juridice. Pentru a le produce, declarația trebuie recepționată de către notarul care desfășoară procedura succesorală înainte de expirarea termenului de renunțare (art. 2390 alin. (3) enunțul 1). Norma are o importanță crucială, fiindcă arată că termenul de renunțare nu poate să înceapă să curgă înainte ca un notar să fie învestit cu desfășurarea procedurii succesorale.

Ilustrație
D a decedat la 1.1.2020. Până la 1.5.2020 nimeni nu a depus cerere la vreun notar competent pentru deschiderea procedurii succesorale. Cei doi copii, C1 și C2, se întreabă dacă la 1.5.2020 C1 mai poate renunța la moștenire.
Răspunsul este afirmativ. C1 nu a decăzut din dreptul de renunțare, fiindcă termenul de renunțare nu a început să curgă. El va începe să curgă din momentul învestirii cu competență a unui notar, cu condiția că C1 știa sau trebuia să știe că este chemat la moștenire, i.e. știa despre decesul lui D și despre chemarea sa la moștenire (știa că este copil al lui D, că nu există testament prin care ar fi înlăturat de le moștenire).

Observație practică. Nimic nu se opune ca moștenitorul să autentifice declarația, imediat după deschiderea moștenirii, dar înainte de deschiderea procedurii succesorale și învestirea unui notar cu competență concretă. Totuși, declarația nu va produce efecte juridice din momentul întocmirii, ci doar din data depunerii la notarul cu competență concretă [Brox/Walker/Erbrecht, p. 189, §22, nr. 3].

Dacă moștenitorul este chemat la moștenire în temeiul unei dispoziții testamentare, termenul nu începe să curgă înainte ca notarul care desfășoară procedura succesorală să-i facă cunoscută dispoziția testamentară.

Fiind un termen de decădere, i se aplică regimul legal al termenelor de decădere: termenul se suspendă atâta timp cât moștenitorul nu poate întocmi declarația de renunțare:
— din cauza unui impediment în afara controlului creditorului și dacă lui nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să depășească impedimentul ori consecințele sale. Dispozițiile art. 398 alin. (1) lit. a) și d) cu privire la prescripția extinctivă se aplică în mod corespunzător; sau
— deoarece este minor sau este supus unei măsuri de ocrotire judiciară și nu are un reprezentant sau ocrotitor.

Prelungirea termenului sau stabilirea unui nou termen este posibilă pe două căi:
— pe cale notarială: în baza cererii moștenitorului, notarul care desfășoară procedura succesorală poate prelungi termenul de renunțare sau poate stabili un nou termen de renunțare cu o dublă condiție: (i) moștenitorul a omis termenul din motive întemeiate și (ii) ceilalți moștenitori nu obiectează (art. 2391 alin. (3));
— pe cale judiciară: în cazul în care nu sunt întrunite condițiile prelungirii notariale, cererea de prelungire a termenului de renunțare se soluționează de către instanța de judecată (art. 2391 alin. (4)).

Pe perioada de așteptare, până când nu există moștenitor care să fi acceptat moștenirea, persoanele interesate pot cere notarului desemnarea unui custode (→ adnotarea la art. 2412).

Adițional, art. 2404 acordă încă un remediu moștenitorului care vrea să renunțe tardiv: omiterea termenului pentru renunțare poate fi contestată în aceleași condiții ca și acceptarea moștenirii, adică pentru eroare, dol sau violență.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2391 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/2391/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

 

Termenul de renunțare la moștenire, 2021