A A A + | -

Articolul 413. Obiectul publicităţii şi modalităţile de realizare

(1) Drepturile, actele şi faptele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparţin acestora, precum şi orice raporturi juridice sînt supuse publicităţii în cazurile expres prevăzute de lege.
(2) Publicitatea menţionată la alin.(1) se realizează prin:
a) registrul bunurilor imobile;
b) registrul garanţiilor reale mobiliare;
c) registrul de stat al persoanelor juridice;
d) registrul de stat al transporturilor;
e) registrul navelor sau catalogul naval;
f) registrele ţinute, conform legii, de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
g) registrul actelor de stare civilă;
h) registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;
i) alte forme de publicitate prevăzute de lege.
(3) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în măsura în care prin dispoziţiile legale aplicabile unui anumit registru de publicitate sau prin alte dispoziţii legale speciale nu se prevede altfel.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 10 septembrie 2020 | Actualizat: 4 martie 2021
Originea reglementării: art. 18 Cod civil român

▮ I. Scopul articolului

1. Articolul introduce noțiunea de publicitate ca mecanism care oferă autorităților publice, dar și publicului în general posibilitatea să ia cunoștință, cu un grad de certitudine juridică, de anumite situații juridice reglementate de legislația civilă.  Departe de sensul colocvial sau economic de „reclamă”, în sensul dreptului civil publicitatea se referă la anumite formalități impuse de lege pentru obținerea unor efecte juridice specifice, arătate de lege.  Deși părțile unui contract își pot asuma obligația de informare sau chiar de înregistrare într-un registru anume, ele nu pot institui o formalitate de publicitate.  Din alin.(1) rezultă că aceasta este competența exclusivă a legii.  Așadar, terților li nu se poate reproșa că ei trebuiau să cunoască o anumită informație dacă informația a fost publicată într-un mijloc oficial, însă legea nu condiționează publicitatea de publicarea în acel mijloc.

Ilustrația 1
SRL A publică un anunț în Monitorul Oficial al Republicii Moldova prin care declară că intenționează să vândă cota sa parte dintr-un imobil, pe care îl deține în comun cu alți coproprietari (B și C).  Scopul pentru care SRL A face publicarea este satisfacerea cerințelor art. 1145 și a face să curgă termenul de decădere al celorlalți coproprietari pentru exercitarea dreptului lor de preemțiune.  Legea însă nu recunoaște acestei publicări valoare de formalitate de publicitate aptă să substituie notificarea coproprietarilor.  
Termenul de decădere începe să curgă doar dacă SRL A expediază o notificare conform art. 22 și cu condiția că ea se consideră că a ajuns la destinatar.

2. Articolul de asemenea menționează obiectul larg al publicității (drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice referitoare la persoane sau bunuri) și oferă o listă neexhaustivă a registrelor prin care se asigură publicitatea.  Pe lângă formele menționate la alin.(2), publicitatea se realizează și prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau alte publicații arătate de lege ori stabilite conform legii (e.g. arătate în statutul unei societăți).

▮ II. Tipologia publicității 

1) După efectul formalității de publicitate

3. După efectul juridic produs de îndeplinirea formalității de publicitate, publicitatea poate fi cu caracter declarativ sau constitutiv. Publicitatea este declarativă atunci starea a apărut sau dreptul este dobândit fără înregistrare în vreun registru, însă legea prevede nevoia înregistrării ei subsecvente, de regulă sub sancțiunea inopozabilității față de terți (de pildă, nu se va putea invoca faptul că o persoană fizică cu dizabilități mentale era pusă sub tutelă și că actul juridic încheiat de ea cu un terț este anulabil conform art. 335) ori prin dificultăți probatorii (de exemplu, o persoană va avea dificultăți să se legitimeze ca părinte al unui copil în absența certificatului de naștere al copilului, ce se obține ca urmare a înregistrării nașterii).

4. Publicitatea este constitutivă când îndeplinirea formalității are ca efect dobândirea unui drept în folosul unei persoane ori modificarea unei stări a persoanei.  În acest sens, se spune că „înregistrarea are efect constitutiv”. Termenul „constitutiv” nu trebuie raportat la „constituirea unui drept”, ci, în sens mai larg, el se referă și la transmiterea unui drept de la transmițător la dobânditor.

5. Din contra, publicitatea este declarativă când dreptul se dobândește în folosul unei persoane ori starea persoanei se modifică chiar și fără îndeplinirea formalității de publicitate.  Totuși, îndeplinirea formalității produce anume efecte juridice secundare prevăzute de lege, cum ar fi asigurarea opozabilității dreptului față de terți, opozabilitatea unei viitoare hotărâri judecătorești față de dobânditorii subsecvenți ai drepturilor asupra unui bun vizat de o acțiune în justiție.

[Pentru o clasificare diferită și mai detaliată a publicității în necesară (confortativă și constitutivă) și facultativă (informativă sau declarativă), v. Sferdian/Drepturile reale principale, p. 694.  În terminologia din dreptul rusesc, deseori se face următoarea distincție: регистрация права собственности на недвижимую вещь носит: (a) правоподтверждающий характер или (b) правопорождающий характер]

V. aici o masă rotundă din 2015 pe dreptul rusesc în care s-a pus în discuție sistemul constitutiv și cel declarativ (video și materiale scrise incluse).

6. Deși capitolul II din titlul V al cărții 1 se intitulează „Registrele de publicitate cu caracter constitutiv”, iar art. 420 poartă aceeași denumire, în realitate registrele de publicitate de regulă nu sunt exclusiv constitutive sau exclusiv declarative.  Nevoile practicii și comoditatea registrelor au motivat legiuitorii să organizeze, în cadrul aceluiași registru, atât publicitate constitutivă, cât și publicitate declarativă.  Exemplul model este registrul bunurilor imobile (RBI), în care înregistrările și înregistrările provizorii au efect constitutiv și vizează drepturile reale, iar notările au efect declarativ și vizează alte drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice (numite împreună în continuare pentru brevitate „situații juridice”).  Dar chiar și aici sunt excepții, pentru anumite modalitățile dobândire a dreptului de proprietate (moștenire, dizolvarea persoanei juridic etc., v. art. 425) înregistrarea dobândirii dreptului are doar caracter declarativ, fiindcă dobândirea deja s-a produs în afara registrului (de pildă, moștenitorii devin proprietari ai bunurilor imobile ai defunctului din clipa ce urmează decesul său, chiar dacă nu au obținut încă un certificat de moștenitor, v. art. 2165 și 2389).

Art. 420 lit. b) in fine ține cont de această realitate și recunoaște că un registrul de publicitate este cu caracter constitutiv chiar dacă anumite înregistrări în el nu au caracter constitutiv, ci doar declarativ.  În atare condiții, prin expresia „registru de publicitate cu caracter constitutiv” ar trebui, de fapt, să înțelegem un registru de publicitate în care se pot efectua măcar unele înregistrări cu caracter constitutiv, chiar dacă alte înregistrări din același registru au doar caracter declarativ.

7. Regula supletivă de la art. 415 alin.(2) are efectul că, ca punct de pornire, toate formalitățile îndeplinite în toate registrele de publicitate au caracter declarativ și, deci, situațiile juridice produc efecte între părțile raportului juridic fără îndeplinirea acelor formalității.  Pe cale de excepție, este nevoie de un text de lege expres care ar răsturna regula și ar edicta caracterul constitutiv al formalității.  În cazul registrelor de publicitate cu caracter constitutiv, art. 424 răstoarnă această regulă și edictează principiul caracterului constitutiv al înregistrărilor (art. 424) și al înregistrărilor provizorii cu condiția justificării (art. 433 alin.(1)).  Totodată, pe cale de excepție, se prevede caracterul declarativ al înregistrărilor în cazurile dobândirii drepturilor supuse înregistrării în afara registrului (art. 425), precum și al notărilor (art. 435).

8. Așa cum a rezultat și din Ilustrația 1 (v. nr. 1 mai sus), termenul „formalitate de publicitate” trebuie delimitat de notificările pe care o persoană o face alteia în mod individual pentru a-i face opozabilă o anumită situație juridică, cum ar fi notificarea pe care cedentul (sau cesionarul) o dă debitorului cedat despre faptul că creanța a fost cesionată, iar debitorul de atunci încolo trebuie să execute obligația cesionarului (v. art. 824).  Aceste notificări nu fac parte din sistemul de publicitate; or, scopul lor nu este de a permite oricărei persoane interesate să afle situația unui drept înregistrat.

2) După obiectul publicității

9. În funcție de obiectul său, publicitatea poate fi divizată în publicitatea privind situația persoanei (publicitatea personală) și privind situația drepturilor (publicitatea reală).

a) publicitatea relativă la persoane

10. Publicitatea personală vizează o largă varietate de aspecte ce țin de viața persoanei fizice, cum ar fi starea civilă (nașterea, căsătoria, divorțul, decesul etc.) și este bazată pe registrele actelor de stare civilă, organizate în condițiile Legii nr. 100 din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă.  Înregistrările se comunică publicului prin certificatele de stare civilă (de naștere, căsătorie, divorț, deces etc.) întocmit pe baza actelor de stare civilă (art. 7 din Legea nr.100/2001).  Unele înregistrări sunt doar declarative, i.e. ele constată un fapt juridic împlinit: nașterea, decesul, divorțul judecătoresc (art. 39 C. fam.), adopția (art. 40 și 41 din Legea nr. 99 din 28 mai 2010 privind regimul juridic al adopţiei). Alte înregistrări sunt constitutive: căsătoria (art. 2 alin.(2) C. fam.) și divorțul administrativ sau notarial (art. 39 C. fam.).

Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, ținut de Agenția Servicii Publice, are ca obiect calitatea de întreprinzător a unei persoane fizice și are caracter constitutiv în sensul lărgirii capacității persoanei de a desfășura activitatea de întreprinzător (art. 34).

11. Instituirea unei măsuri de ocrotire judiciare asupra adulților cu dizabilități mentale este supusă publicității conform art. 96 C. civ., înregistrarea instituirii, modificării ori revocării măsurii fiind doar declarativă, i.e. aceste schimbări în statutul persoanei fizice se produc din momentul când rămâne definitivă hotărârea judecătorească.  În privința tutelei și curatelei minorilor, a se vedea art. 64 C. civ.

12. Publicitatea personală de asemenea vizează persoanele juridice, unde ea este necesară având în vedere că se referă la un subiect de drept abstract, care nu are o existență corporală, spre deosebire de ființa umană.  Persoana juridică însă are o structură internă complexă, un reprezentant permanent în persoana administratorului, are membri, proprietăți, iar toate acestea cer un sistem de publicitate mai detaliat decât cel dedicat persoanelor fizice.

13. Apariția însăși a persoanei juridice de drept privat ca subiect de drept se bazează pe înregistrare în registrul de publicitate, deci are caracter constitutiv (art. 179).  Publicitatea se realizează în principal prin registrul de stat al persoanelor juridice organizat conform Legii nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, ținut de Agenția Servicii Publice.  Prin excepție, publicitatea privitor la anumite persoane juridice de drept privat se asigură prin alte registre, cum ar fi birourile asociate de avocați, înregistrate în registrul cabinetelor avocaților și birourilor asociate de avocați ținut de Ministerul Justiției (art. 32 din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură). Schimbarea denumirii, sediului (art. 10 alin.(3) din Legea nr.220/2007) sau administratorului persoanei juridice de drept privat, precum și a actelor ei de constituire sunt înregistrate la fel cu caracter constitutiv (art. 16 alin.(4) din Legea nr. 220/2007).

14. Acțiunea prin care se cere constatarea nulității absolute ori declararea nulității relative a unei hotărâri a unui organ a persoanei juridice de drept privat, conform art 202 alin.(8) devine opozabilă terților prin notare în registrul de publicitate în care este înregistrată persoana juridică însăși.  Este deci o înregistrare cu caracter declarativ.  Efectul îndeplinirii acestei formalități de publicitate este că terții care dobândesc drepturi de la persoana juridică pe baza hotărârii atacate prin acțiunea în justiție sunt de rea-credință, și ei nu beneficiază de protecția acordată de art. 202 alin.(7).

15. În privința persoanelor juridice de drept public (art. 174), înregistrarea are doar caracter declarativ (art 179 alin.(2)), constatându-se doar faptul că actul normativ sau administrativ prin care s-a constituit a intrat în vigoare. Același principiu se aplică și schimbării denumirii, sediului sau administratorului ei, precum și actului ei de constituire.

16. Registrul de stat al persoanelor juridice nu asigură doar o publicitate personală, ci, totodată, și o publicitate reală în privința deținerii părții sociale de către asociatul unei societăți cu răspundere limitată (SRL) ori a unei alte societăți comerciale, cu excepția societăților pe acțiuni.   În acest sens, înregistrarea are caracter constitutiv (art. 30 din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată).  În atare condiții, aceste registru asigură o publicitate mixtă.

b) publicitatea relativă la bunuri

17. Publicitatea reală vizează situația juridică a anumitor categorii de drepturi ce aparțin persoanelor.  Din punct de vedere istoric, ea a apărut sub forma publicității imobiliare (denumită în Franța și publicité foncière, iar în Germania Grundbuch, adică sistemul de carte funciară).  În Republica Moldova sistemul actual de publicitate imobiliară se bazează pe registrul bunurilor imobile (RBI) organizat conform Legii nr. 1543 din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile și, în completare, de dispozițiile Codului civil.  RBI este arhetipul registrelor relative la bunuri, fiind cel mai bine reglementat și instituționalizat; asta se datorează atenției acordate bunurilor imobile, dar și perfecționării sale continue pe durata a peste două decenii de la creare.

[…]

Pe planul dreptului privat, registrele reale descriu bunurile și unele drepturi patrimoniale privitoare la ele, împreună cu indicarea titularului lor.  Ele sunt organizate pentru bunurile considerate valoroase (cum ar fi imobile).

La fel, registrele au un rol esențial pentru bunurile incorporale, fie că sunt titluri de capital dematerializate (părți sociale în SRL sau acțiuni în SA), ori creații intelectuale (obiecte ale proprietății industriale, conform art. 476 alin.(4)).   În acest caz, registrele și documentele emise de registru oferă o expresie materială acestor bunuri incorporală, fără însă a se confunda cu ele.

Reglementarea registrelor reale are ca scop de a promova certitudinea juridică (numită și securitate juridică; a se vedea adnotarea la art. 4 alin.(4)).  Pe plan static, titularul dreptului patrimonial înregistrat în registru este ocrotit prin faptul că dreptul său este recunoscut de autoritatea publică care deține registrul și prin formalitățile prevăzute de lege prin care se verifică bunul său (e.g. se fac măsurări ale imobilului; se indică valoarea nominală a părții sociale a SRL, care determină numărul de voturi la o adunare generală a asociaților; se verifică că semnul întrunește condițiile legale ale unei mărci) și se pun bariere administrative pentru a verifica seriozitatea consimțământului titularului de a înstrăina ori greva dreptul său (e.g. forma autentică ori scrisă a contractului translativ ce vizează acel bun; depunerea cererii la deținătorul registrului; plata taxelor de înregistrare).  În aceste condiții, înregistrarea oferă o certitudine superioară simplei posesii a bunului.  Certitudinea juridică are și un plan dinamic, iar registrele reale ar trebui să ofere terților o claritate juridică privind identitatea titularului dreptului pe care ei ar dori să-l achiziționeze de la titular.  Un potențial cumpărător care vede că cel care dorește să vândă nu este titular al dreptului înregistrat, ori că dreptul este grevat ori se află în litigiu, va avea un comportament corespunzător și se va abține să trateze în continuare cu potențialul vânzător; sau, potențialul cumpărător poate lua măsuri de protecție prin includerea unor clauze că prețul de cumpărare se ține de un terț în fiducie și se eliberează vânzătorului doar după înlăturarea problemei juridice identificate.

Un sistem de publicitate bine construit reduce costurile de achiziție pentru investitori, reduce necesitatea de a investiga lanțurile de transmisiuni ale dreptului între foștii titulari (numită în doctrină probatio diabolica) și timpul necesar pentru a finaliza achiziția.  Pentru titularul care înstrăinează dreptul patrimonial claritatea și siguranța dreptului său este un considerent pentru ca prețul de vânzare să fie mai mare, decât să fie redus din cauza riscurilor juridice.  În final, claritatea juridică diminuează litigiile și oferă drepturilor o încredere în circuitul civil.

Privitor la fostul caracterul declarativ și actualul caracter constitutiv al înregistrării dreptului de proprietate asupra automobilului în registrul de stat al transporturilor v. adnotarea la art. 20 LPA.

▮ III. Principiile funcționării sistemelor de publicitate

1) Funcții comune ale sistemelor de publicitate

a) funcția informativă

Sistemul de publicitate are ca scop fundamental promovarea certitudinii juridice prin crearea unui mecanism ca autoritățile publice și publicul interesat să ia cunoștință de o anumită situație juridică.  Efectul juridic al îndeplinirii formalității de publicitate are diferite intensități:

  • publicitatea declarativă poate fi:
      • pur informativă, fără ca constituirea sau opozabilitatea situației juridice să fie condiționată de îndeplinirea formalității, cum ar fi înregistrarea nașterii sau decesului, ca evenimente împlinite.  Deși, din perspectivă practică, neîndeplinirea formalității ar putea cauza dificultăți de probațiune în relațiile cu terții care nu cunosc despre eveniment;
      • pentru opozabilitate — situația juridică s-a constituit pentru titular, ori pentru părțile unui raport juridic contractual ori de altă natură, însă legea impune o formalitate pentru a face situația juridică opozabilă față de întregul public (e.g. locațiunea unui imobil pe termen ce depășește 3 ani este opozabilă cumpărătorului imobilului dacă ea era notată în RBI, art. 1276).   Ca principiu, ea este supusă regulii numerus clausus, în sens că formalitatea de publicitate se cere, iar sancțiunea inopozabilității se aplică, doar când un text de lege o prevede (art. 413 coroborat cu art. 415).
  • publicitatea este constitutivă când constituirea situației juridice însăși are loc odată cu îndeplinirea formalității de publicitate (e.g. dreptul real asupra imobilului se dobândește de către cumpărător prin înregistrare în RBI).  Ea la fel este supusă principiului numerus clausus.  În acest sens, se spune că această publicitate nu are simplă funcție informativă, ci o funcție constitutivă [v. Sferdian/Drepturile reale principale, p. 695].

2) Funcții adiționale, specifice registrelor reale cu caracter constitutiv (RBI etc.)

a) funcția achizitivă

[…]

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 413 [online]. Codul civil Adnotat [citat 29.03.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/413/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art.21 [Recunoașterea drepturilor dobândite valabil sub imperiul legii vechi]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune