Articolul 1979. Îmbogăţirea nejustificată

(1) Dacă o persoană obţine o îmbogăţire nejustificată (persoană îmbogăţită) care se atribuie la dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată), ea este obligată faţă de persoana dezavantajată să restituie îmbogăţirea.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică doar în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.

---

Adnotare:
Autor: Oleg Efrim
Publicat: 4 ianuarie 2021
Originea reglementării: Art. VII. – 1:101 DCFR

▮ I. Definire și scopul normelor

1. Principiul conform căruia nimeni nu trebuie să se îmbogățească pe seama altuia este unul care domină ansamblul vieții sociale și vine la noi din străfundurile istoriei. Alături de dreptul delictelor, normele cu privire la îmbogățirea nejustificată sunt chemate să implementeze preceptul de „suum quique tribuere“ (de o oferi fiecărui ce este al său).  Remediul îmbogățirii nejustificate asigură restituirea sporului în patrimoniul unei persoane, atunci când această nu este îndreptățită să dobândească, și beneficiul îi revine de drept altei persoane.

2. Alături de contract și delict, îmbogățirea nejustificată reprezintă o sursă autonomă de obligații. Normele cu privire la îmbogățire nejustificată au drept scop să asigure restabilirea echilibrului patrimonial, or nimeni nu se poate îmbogăți în detrimentul altuia fără a avea un temei legal. În condițiile legii, cel îmbogățit este obligat să restituie sau să plătească echivalentul în bani a îmbogățirii celui pe seama cui s-a realizat această îmbogățire nejustificată.

▮ II. Regula generală

3. Alin.(1) instituie regula abstractă care interzice îmbogățirea nejustificată. Regula generală conține o normă de bază, comprehensivă, care înglobează toate obligațiile ce se nasc din raportul de îmbogățire nejustificată.  Este formulată similar art. 1998, care stabilește temeiurile generale de naștere a răspunderii delictuale, înainte de a reglementa cazuri particulare de răspundere pentru diferite delicte/categorii de delicte concrete.

4. Regula generală este formulată în termeni largi, astfel încât se referă la toate cazurile de îmbogățire, indiferent de modul în care s-a realizat: fie că este rezultatul prestației făcute pentru executarea unui contract nul, fie că este o plată nedatorată, fie că este rezultatul folosirii proprietății altei persoane sau a fost obținută în alt mod.

▮ III. Operează doar în conformitate cu celelalte dispoziții ale capitolului

5. Alin.(2) prescrie în termeni clari că regula generală formulată la alin.1 nu poate fi aplicată izolat de celelalte dispoziții ale capitolului. Sensul regulii generale trebuie desprins din normele ce urmează după ea și care sunt chemate să concretizeze, să precizeze, dar și să determine modul concret de aplicare a ei. Normele care urmează după cele care instituie regula generală definesc sau amplifică importante elemente ale regulii de bază, cum ar „Nejustificat“, „Îmbogățire“, „Dezavantaj“ și „Atribuit“.

▮ IV.  Elementele regulii generale

6. Regula de bază scoate în evidență elementele care trebuie întrunite pentru a ne regăsi în prezența raportului obligațional de îmbogățire nejustificată.

1) Persoana îmbogățită și persoana dezavantajată

7. În primul rând, trebuie să existe un debitor al obligației de restituire (persoana îmbogățită) și un creditor (persoana dezavantajată). Conform regulii, există două părți, dintre care una a realizat o îmbogățire nejustificată, iar cealaltă a suferit un dezavantaj. Efectul regulii rezidă în a genera un raport obligațional, în cadrul cărei persoana îmbogățită să datoreze restituirea îmbogățirii, iar persoana dezavantajată – să fie îndreptățită să pretindă această restituire. Nu contează dacă între părți a existat sau nu un raport obligațional (contractual sau de altă natură) până la realizarea îmbogățirii. Astfel, creditorul va putea pretinde restituirea îmbogățirii, indiferent dacă ea rezultă dintr-un contract declarat nul, dacă plata a fost făcută din greșeală unei persoane, în lipsa oricărei obligații de a plăti, dacă bunul a fost folosit în lipsa unui contract sau dacă plata datorată a fost achitată repetat.  Similar, nu contează dacă îmbogățirea realizată este conferită direct de creditor debitorului, sau dacă este mediată prin transfer din partea unui terț.

Ilustrația 1
A datorează lui B plata prețului dintr-un contract de vânzare-cumpărare. Fără a comunica lui A, B cesionează creanța deținută lui C. După cesiune,  A transferă în contul de card bancar a lui B prețul datorat. Conform art.831 Cod civil plata făcută de A este opozabilă lui C. B realizează o îmbogățire (debitor) în  dezavantajul lui C (creditor) drept urmare a prestației făcute de A.   

8. În calitate de creditor/debitor pot fi în egală măsură persoane fizice și juridice. Raportul juridic de îmbogățire nejustificată se naște indiferent de existența capacității depline de exercițiu.

2) Persoana îmbogățită să obțină anumite avantaje

9. „Îmbogățirea” realizată trebuie să fie evaluabilă în bani, fie că avantajul constă în ceva care se adaugă la activul patrimonial, fie că activul patrimonial nu se reduce, deși în mod normal ar trebui să sufere o diminuare. Termenul „obține”, din regula generală, urmează a fi interpretat neutru, în sensul care indică că „ceva a fost dobândit”, „a ajuns la”. Acest termen, chiar dacă nu exclude acceptarea deliberată de către îmbogățit a avantajului, nu cere în mod obligator un comportament activ. În așa mod, intrarea unei sume de bani în contul bancar, se va considera îmbogățire „obținută” și în cazul unui transfer solicitat repetat, cât și în cazul în care suma a fost transferată de plătitor în lipsa unui „invoice”.

10. Modul în care s-a realizat îmbogățirea, și în mod special faptul dacă a consimțit sau nu la îmbogățire, va conta pentru determinarea cuantumului restituirii, în cazul îmbogățirii netransferabile – art.1991, alin.(2). Se cere de scos în evidență că regula generală nu cere ca acțiunile care au dus la obținerea avantajului să fie făcute din greșeală sau să fie ilicite. Pentru calificarea avantajului ca îmbogățire, care urmează a fi restituită, trebuie ca îmbogățirea să fie calificată drept „nejustificată”. Sigur, în cazul în care avantajul este obținut urmare a acțiunilor ilicite, aceasta va influența posibilitatea calificării îmbogățirii drept nejustificate, determinarea posibilității restituirii și al cuantumului, dar și a regulilor după care se va realiza restituirea/recuperarea (art. 1980, alin.(2) și (3); art.1983 (Consimțământul sau executarea în mod liber); art.1989 (Atribuirea rezultată din fapta terțului); art. 1996 (Ilegalitatea); art.1980).

3) Avantajele patrimoniale să fie nejustificate

11. Condițiile necesare pentru ca o îmbogățire să fie considerată nejustificată sunt prevăzute în art. 1981 – 1983 [→ adnotarea la art. 1981, art. 1982 și art. 1983].

4) Avantajul patrimonial obținut de persoana îmbogățită să fie atribuit la îmbogățire

12. Detaliile acestei condiții sunt reglementate în art. 1984 [→ adnotarea la art. 1984].

5) Creditorul obligației să sufere un „dezavantaj“

13. Detaliile acestei condiții sunt reglementate în art. 1985 [→ adnotarea la art. 1985].

6) Dezavantajul suferit de creditorul obligației să fie atribuit la „îmbogățirea debitorului”

14. Acest raport de cauzalitate se determină după regulile stabilite în Secțiunea a 4-a [→ adnotarea la art. 1986, art. 1987, art. 1988 și art. 1989].

▮ V. Conținutul obligației

15. Odată fiind întrunite elementele regulii generale, debitorul obligației este ținut „să restituie îmbogățirea“. Maniera în care se va realiza restituirea este determinată de dispozițiile legale ulterioare.  Pentru determinarea conținutului obligației de îmbogățire nejustificată (se face conform regulilor de la Secțiunea a 5-a), urmează de trecut testul dacă debitorul obligației poate pretinde diminuarea îmbogățirii sau poate folosi un alt mijloc juridic de apărare, prevăzut de normele de la Secțiunea a 6-a.

Mod de citare recomandat: 
Oleg Efrim, Adnotare la art. 1979 [online]. Codul civil Adnotat [citat 23.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/1979/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.