A A A + | -

Articolul 1982. Executarea obligaţiei unui terţ

(1) Cînd persoana îmbogăţită obţine îmbogăţirea ca rezultat al executării de către persoana dezavantajată a unei obligaţii sau a unei presupuse obligaţii, datorate de către persoana dezavantajată unui terţ, îmbogăţirea este justificată:
a) dacă persoana dezavantajată a executat în mod liber; sau
b) chiar dacă terţul din eroare a indicat că obligaţia trebuie să se execute în folosul persoanei îmbogăţite.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), drepturile persoanei dezavantajate faţă de terţ rămîn neafectate.


Adnotare:
Autor: Oleg Efrim
Publicat: 3 decembrie 2020
Originea reglementării: Art. VII. – 2:102 DCFR

▮ I. Scopul reglementării

1. În cazul în care îmbogățirea se realizează între două persoane, problema restituirii se rezolvă relativ ușor. Atunci când în ecuație sunt implicate trei și mai multe persoane, în așa numitele relații de tip triunghi, apar dificultăți în calificarea îmbogățirii și oferirea soluției privind restituirea ei. În doctrina germană, relațiile cu privire la îmbogățire nejustificată care apar între mai multe persoane au fost numite „coșmarul îmbogățirii fără justă cauză”, „o sursă inepuizabilă de procese și probleme’’ [Ciprian Păun, Îmbogățirea fără justă cauză: Studiu comparativ în dreptul german și român, Wolters Kluwer, București 2008, p. 207].

2. Articolul comentat examinează două situații particulare cu participarea a trei persoane, în care îmbogățirea realizată în urma executării obligației unui terț este justificată. Acestea nu se referă la cazurile în care o îmbogățire este justificată, conform prevederilor art. 1981 alin.(1) și nici la cazurile în care îmbogățirea este nejustificată potrivit prevederilor art.1981 alin.(4).

▮ II. Executarea obligației unui terț. Rațiunea normei

3. Alin.(1) a articolului comentat prevede că îmbogățirea se justifică atunci când este realizată în urma executării de către persoana dezavantajată a unei obligații față de un terț. Regula va funcționa în prezența următoarelor condiții:
(a) persoana dezavantajată să fie obligată sau să presupună că este obligată față de un terț, în temeiul unui act juridic;
(b) persoana dezavantajată să presteze liber.

4. Existența obligației de a presta terțului blochează dreptul persoanei dezavantajate de a cere restituirea celor prestate de la persoana care a obținut îmbogățirea. Această regulă rămâne valabilă chiar și în cazurile în care obligația persoanei dezavantajate față de terț este sau devine nulă. Soluția dată este fundamentată pe principiul relativității efectelor contractelor, conform cărei drepturile și obligațiile într-un contract apar doar între părțile lui, chiar și atunci când anumite beneficii pot fi obținute și de un terț (art. 1086). Orice cerință de restituire a îmbogățire în cazul examinat va putea să apară doar între părțile la contract și se va examina:

(a) în baza normelor cu privire la contracte, în cazul unui contract valabil, sau

(b) după regulile îmbogățirii nejustificate, dacă contractul este nul, anulat sau ineficient. Rațiunea este că părțile la contract s-au găsit reciproc, au negociat și au realizat înțelegerea. Astfel, orice pretenție la restituire, care rezultă din eșecul executării înțelegerii dintre părțile la un contract, trebuie făcută părții de la care se aștepta contraprestația și nu unui terț, care a beneficiat direct sau accidental de prestație.

Ar fi incorect să permiți unei părți care a prestat întru executarea unui contract, și care nu a primit contraprestație, să solicite restituiri de la o altă persoană decât cea care este parte la contract. În acest ultim caz, partea care a prestat obține un avantaj în afara regulilor cu privire la contracte – posibilitatea de a pune pe umerii unui terț riscul insolvenței părții cu care a contractat. Pe cale de consecință, o parte care execută o obligație, care rezultă dintr-un contract, chiar și atunci când acesta este sau devine nulă, va putea cere restituirea îmbogățirii doar de la partenerul său contractual.

Ilustrația 1
X are calitatea de antreprenor general în contractul de construcție a unei case de locuit în beneficiul clientului Y. Conform înțelegerii cu Z (subantreprenor), ultimul s-a obligat să asigure lucrări de curățenie înainte de darea în exploatare (să evacueze deșeurile, spele geamurile etc. ). După ce Z a executat lucrările, dar înainte de a-l plăti, X intră în incapacitate de plată. Y realizează o îmbogățire egală cu costul lucrărilor realizate de Z. Această îmbogățire este justificată în relația cu Z, deoarece subantreprenorul s-a obligat să presteze lui Y în temeiul contractului de subantrepriză cu X, care, la rândul său, avea obligația să asigure lui Y lucrările de curățenie. 

Z este îndreptățit să ceară de la X achitarea costului lucrărilor în temeiul normelor legale cu privire la contracte, chiar dacă această cerere poate fi fără sorți de izbândă, din cauza incapacității de plată a lui X. Z și-a asumat riscul insolvabilității lui X atunci când a decis să intre în raporturi contractuale cu X. Soluția va fi aceeași chiar și dacă, din varii motive, contractul de subantrepriză dintre X și Z este nul. În acest caz, Z a prestat o „presupusă obligație”, în sensul art.1982 alin.(1).

5. Deși obligația datorată terțului, și executată în favoarea celui îmbogățit, poate fi și nevalabilă (nulă sau anulată), este important ca ceea ce s-a prestat să constituie obiectul înțelegerii cu terțul, să rezulte din contractul încheiat. Imunitatea îmbogățitului la o cerere de restituire a îmbogățirii este în legătură directă cu această cerință. O îmbogățire care nu este acoperită cel puțin de o obligație nulă sau anulabilă nu intră în sfera de aplicare a articolului comentat. În cazul în care îmbogățirea conferită nu rezultă din contractul încheiat cu terțul, persoana dezavantajată va putea solicita restituirea direct de la persoana îmbogățită.

Ilustrația 2
A a ordonat băncii sale să achite o sumă de bani societății comerciale B. Din neglijență proprie, banca a transferat suma indicată de A lui C în loc de B. În acest caz, banca va putea urmări îmbogățirea nejustificată realizată de C direct de la acesta. Prevederile art. 1982 nu vor fi aplicabile, pentru că C nu s-a îmbogățit drept urmare a executării unei obligații a băncii față de o terță parte (A), or banca nu avea nici o obligație să plătească lui C.

▮ III. Condiția ca persoana dezavantajată să presteze liber

6. Alături de condiția că persoana dezavantajată să fie obligată real sau aparent față de un terț și să presteze pentru executarea acestei obligații, conform prevederilor de la art. 1982 alin.1, lit.(b) persoana dezavantajată urmează să execute „în mod liber”. Aceasta condiție presupune un consimțământ valabil exprimat din partea persoanei dezavantajate pentru realizarea prestației. Orice executare făcută din eroare, surprinsă prin dol sau smulsă prin violență sau altă fraudă din partea terțului exclude justificarea îmbogățirii în temeiul normei comentate. Rațiunea unei astfel de excepții se explică prin faptul că în cazul analizat, consimțământul persoanei dezavantajate, de a se obliga, i-a fost mai degrabă smuls, decât a fost liber exprimat. Din acest motiv, se va considera că persoana dezavantajată nu a prestat liber, iar avantajul dobândit de îmbogățit nu este justificat și va trebui restituit direct.

▮ IV. Fără excepții pentru eroare

7. Potrivit regulii instituite de art. 1981 alin.(1), lit. b), consimțământul dat din eroare de persoana dezavantajată, de a suferi un dezavantaj, califică o îmbogățire drept nejustificată. Situația este diferită în cazul prevăzut la art. 1982, alin.(1) lit. b). O prestație executată în temeiul unui contract cu terțul va fi considerată justificată pentru îmbogățit în raport cu persoana dezavantajată, chiar și atunci când terțul din eroare a indicat că obligația trebuie executată față de persoana îmbogățită. Eroarea în acest caz nu este considerată un factor suficient de important care să permită abaterea de la regula că, în cazul existenței raportului contractual, relațiile între părți vor fi guvernate de dreptul contractelor. Persoana care a realizat o îmbogățire, urmare a indicațiilor date eronat de terț, va datora să restituie îmbogățirea terțului și nu persoanei dezavantajate, iar relațiile dintre terț și persoana care a executat prestația se vor soluționa conform dreptului contractelor.

▮ V. Contractul încheiat în folosul unui terț

8. O întrebare dificilă apare în relațiile de tip triunghi, atunci când se încheie un contract în folosul unui terț (art. 1096). Este oare terțul în favoarea cărui se stipulează obligația și care are dreptul de a cere executare unul din participanții la raportul contractual? Răspunsul la această întrebare va determina rolul beneficiarului într-o eventuală obligație de restituire a îmbogățirii, formulată de cel care a executat prestația în favoarea terțului. Concluzia este următoarea: simplul fapt că terțul beneficiar poate cere executarea obligației nu îl face parte la contract. Dacă la persoana dezavantajată apare un drept la restituirea îmbogățirii (spre exemplu, pentru motiv de nulitate a contractului), restituția îmbogățirii va trebui pretinsă părții din contract și nu terțului-beneficiar. În caz contrar, dacă persoana dezavantajată va putea cere restituirea prestației de la terțul beneficiar, ar putea obține un avantaj prin ocolirea mijloacelor juridice de apărare pe care le deține partenerul său contractual (dreptul la diminuarea îmbogățirii, art.1994) și pe care nu le poate folosi terțul în folosul cărui a fost executată obligația.

▮ VI. Prevederile alin.(2) privind drepturile persoanei dezavantajate

9. Norma de la alin. (2) accentuează concluzia că atunci când suntem în prezența unei îmbogățiri, realizate în condițiile alin.(1), persoana dezavantajată păstrează dreptul la toate pretențiile pe care le are și le poate realiza doar împotriva terțului. Orice cerință de restituire a dezavantajului suferit a persoanei dezavantajate va putea fi formulată terțului față de care avea obligații și se va examina:

(a) în baza normelor cu privire la contracte, în cazul unui contract valabil, sau
(b) după regulile îmbogățirii nejustificate, dacă contractul este nul, anulat sau ineficient.

Terțul va putea folosi excepțiile oferite de prevederile cu privire la obligații sau mijloacele juridice de apărare împotriva pretenției de restituire a îmbogățirii (Secțiunea a 6-a, Îmbogățirea nejustificată).

Mod de citare recomandat: 
Oleg Efrim, Adnotare la art. 1982 [online]. Codul civil Adnotat [citat 18.07.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/1982/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

Tabelul de concordanță - art. înainte și după renumerotarea din 1.3.2019

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune