Articolul 200. Eliberarea din funcţie a administratorului

(1) Administratorul poate fi eliberat din funcţie prin hotărîre a organului competent al persoanei juridice conform temeiului prevăzut de lege sau contract, precum şi fără invocarea unui motiv, fără termen de preaviz.
(2) În cazul în care între administrator şi persoana juridică există un raport juridic de muncă, eliberarea din funcţie conform alin.(1) atrage încetarea contractului individual de muncă din aceeaşi dată. Dispoziţiile legislaţiei muncii nu pot fi invocate pentru a contesta hotărîrea de eliberare din funcţie a administratorului.
(3) În cazul în care eliberarea din funcţie a administratorului, pentru care s-a invocat un temei prevăzut de lege sau contract, nu se încadrează în acel temei, administratorul poate cere instanţei să constate că a fost eliberat din funcţie fără invocarea unui motiv, dar nu poate contesta, din acest motiv, hotărîrea de eliberare din funcţie a administratorului.
(4) Dispoziţiile alin.(1)-(3) nu afectează dreptul administratorului la indemnizaţia de eliberare din funcţie prevăzută de lege. Contractul poate să prevadă o indemnizaţie mai mare, precum şi cazuri suplimentare în care se plăteşte indemnizaţia.
(5) La cererea persoanei juridice, a membrului său ori a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de judecată reduce mărimea indemnizaţiei de eliberare din funcţie prevăzută de contract dacă constată că ea este vădit disproporţionată, luînd în considerare toate circumstanţele relevante, în particular:
a) circumstanţele existente la data stipulării clauzei privind indemnizaţia de eliberare din funcţie, în special calităţile speciale cerute de lege sau de o autoritate de reglementare ori supraveghere faţă de administrator şi particularităţile domeniului de activitate a persoanei juridice;
b) performanţele înregistrate de către administrator pe durata raportului său juridic cu persoana juridică şi stimulentele financiare acordate administratorului;
c) mărimea activelor persoanei juridice.
(6) Se prezumă că este vădit disproporţionată indemnizaţia care depăşeşte componenta fixă a remuneraţiei administratorului pentru 2 ani.
(7) Indemnizaţia de eliberare din funcţie nu se plăteşte administratorului dacă el este eliberat din funcţie din motiv de neatingere a indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contractul încheiat cu persoana juridică. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută.
(8) Persoana juridică poate cere restituirea componentei variabile a remuneraţiei plătite administratorului în măsura în care ea s-a bazat pe situaţii financiare în care ulterior s-au constatat erori.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 16 ianuarie 2024 | Actualizat: 12 decembrie 2024
Originea reglementării: pct. 3.4 și 3.5 din Recomandarea Comisiei 2009/385/CE

▮ I. Domeniu de aplicare

Dispozițiile art. 200 nu reglementează exhaustiv plățile efectuate administratorului pe durata raportului său contractual cu persoana juridică. Ele se concentrează pe unele aspecte care ar putea fi costisitoare persoanei juridice și promovează libertatea absolută a persoanei juridice de a înceta relația cu administratorul și de a nu rămâne captivă unui administrator.

Articolul 200 se aplică doar administratorului în sensul art. 177 C. civ., nu și altor persoane cu funcții de control sau persoane cu funcție de răspundere. Deci, acest articol nu se aplică vicedirectorilor, directorului financiar, șefilor de departamente, direcții sau alte subdiviziuni ale persoanei juridice.

Dispozițiile acestui articol se aplică doar administratorului persoanei juridice de drept privat (SRL, SA, asociații obștești și altele determinate conform art. 175). El nu se aplică persoanelor juridice de drept public (autoritățile publice care au personalitate juridică, instituțiile publice și altele determinat conform art. 174 → adnotarea la art. 174). Aceasta rezultă din art. 174 alin. (4), conform căruia articolele 175-303 C. civ. nu se aplică persoanelor juridice de drept public. În plus, aceasta rezultă și din titlul §2 (Dispoziţii comune privind funcţionarea persoanelor juridice de drept privat), în care se cuprind art. 185-203 C. civ.

În cazul administratorului persoanei juridice de drept public, dacă ordinul de concediere întrunește elementele unui act administrativ, el se contestă conform procedurii din Codul administrativ (ținându-se cont de art. 209 C. adm.).  În funcție de statutul administratorului (funcționar public sau funcționar public cu statut special), se aplică dispozițiile legilor speciale, cum ar fi Legea 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Legea 288/2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Art. 258-266 din Codul muncii sunt aplicabile administratorului persoanei juridice de drept privat dacă acesta are statut de salariat (în acest sens, a se vedea art. 258 alin. (1) C. mun., care permite ca administratorul să nu aibă statut de salariat doar atunci când el este „proprietar al unității”, adică dacă deține o cotă în capitalul unității sau altfel este membru al persoanei juridice cu scop lucrativ). Totuși, în acest caz, legislația muncii i se aplică administratorului doar în completare.  Art. 200 are prioritate față de legislația muncii (în special vezi art. 200 alin. (2) C. civ.).

În cazul administratorului unei întreprinderi de stat sau întreprinderi municipale (care sunt persoane juridice de drept privat), trebuie să se țină cont de dispozițiile art. 7 alin. (3)-(6) din Legea 246/2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală.

▮ II. Libertatea absolută de a revoca administratorul

Scopul alin. (1)-(4) este de a enunța clar dreptul persoanei juridice de a revoca (numită „eliberare din funcție”) administratorul prin hotărârea organului său competent, dar, în rest, în mod absolut discreționar. Nu este necesar să se stabilească vreo încălcare a obligațiilor administratorului. Din contra, acesta ar putea să fie un bun administrator, cu performanțe. Această împrejurare nu limitează dreptul persoanei juridice de a-l revoca. În asemenea fel se asigură puterea deplină a organului competent de a administra persoana juridică și a decide cine va fi administratorul ei. Existența unor asemenea reguli ar trebui să diminueze litigiile privind legalitatea eliberării din funcție a administratorului.

Același principiu este implementat în unele legi speciale:

• art. 44 alin. (4) din Legea 187/2022 cu privire la condominiu: privitor la administratorul asociației de proprietari din condominiu (→ art. 44 L. cond.));
• art. 70 alin. (1) din Legea 135/2007 privind societățile cu răspundere limitată.

Pentru a atinge acest scop, legea înlătură de la aplicare garanțiile contra concedierii acordate de dreptul muncii (alin. (2)). Totuși, administratorul are două remedii contra unei eliberări din funcție incorecte sau care îi dăunează cariera sau așteptările contractuale:

(1) el poate contesta temeiul eliberării sale din funcție. În special, instanța poate constata că, deși administratorul a fost concediat (sau contractul cu el rezoluționat în alt mod), pe motiv de neexecutare a obligației, o asemenea neexecutare nu a existat. Prin urmare, eliberarea din funcție își păstrează efectul juridic, însă hotărârea judecătorească va constata că motivul eliberării din funcție a fost diferit, de exemplu, că era una discreționară (fără motiv);

(2) administratorului i se protejează așteptările contractuale de a primi eventuala indemnizație de eliberare din funcție prevăzută de contract.

Ilustrație

Societatea S de mult căuta un CEO cu experiență de 10 ani, angajând o firmă de headhunting. După multe eforturi, ei o conving pe dna A (directoare la o companie internațională) să vină în Moldova. Dna A a luat decizia greu, deoarece a pierdut oportunitatea de creștere în carieră în compania pe care o conducea. Prin urmare, ea pune condiția ca, pe lângă salariul atractiv, ea să aibă o indemnizație de eliberare din serviciu:

„În cazul în care raportul contractual dintre Societate și Administrator este încetat de către Societate pentru orice motiv (cu excepția încălcării repetate și grave a obligațiilor de către Administrator) sau fără vreun motiv, Administratorul are dreptul la o indemnizație de eliberare din funcție în mărime de [salariul pentru 12 luni][200.000 euro]”. 

▮ III. Temeiul încetării raporturilor civile și de muncă dintre administrator și persoana juridică

Alin. (1) este clar în sensul că temeiul încetării raporturilor civile și de muncă dintre administrator și persoana juridică este anume hotărârea organului persoanei juridice, și nu un careva ordin de concediere cerut tradițional de Codul muncii. Din contra, art. 263 lit. b) din Codul muncii prevede că și o hotărâre a organului abilitat poate avea efectul de încetare a contractului individual de muncă. Prin urmare, raportul civil și de muncă încetează din data când produce efecte hotărârea organului persoanei juridice (de regulă, când se adoptă hotărârea), nefiind necesar un ordin de concediere. Dacă persoana juridică emite și un ordin de concediere, obiectul contestației este hotărârea organului persoanei juridice (iar nu un act separat și subsecvent eventual numit „ordin de concediere”).

Acest efect pe planul dreptului muncii al hotărârii organului persoanei juridice este prevăzut de alin. (2) teza I.

Aceste considerente au impact asupra prescripției acțiunii în anulare. Așadar, deoarece administratorul eliberat din funcție va contesta, pe cale acțiunii în anulare, hotărârea organului persoanei juridice, în temeiul art. 202 alin. (2) lit. e) C. civ. se va aplica termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 202 alin. (5) C. civ. de 6 luni. Prin urmare, termenul de 3 luni, prevăzut de art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu se aplică contestării hotărârii organului persoanei juridice de eliberare din funcție a administratorului.

În cazul administratorului persoanei juridice de drept public, dacă ordinul de concediere întrunește elementele unui act administrativ, el se contestă conform procedurii din Codul administrativ, termenul de prescripție al acțiunii fiind de 30 de zile (art. 209 C. adm.).

▮ IV. Radierea administratorului 

O problemă practică este radierea administratorului persoanei juridice din registrul de stat al persoanei juridice. După cum s-a reținut corect în jurisprudență, chiar dacă adunarea generală a asociaților SRL a adoptat hotărârea de eliberare din funcție a administratorului, acesta continuă să aibă calitatea de administrator până la radierea sa din registrul de stat al persoanelor juridice. Prin urmare, el are împuterniciri de a încheia contracte în perioada dintre adoptarea hotărârii de eliberare din funcție și înregistrarea acestei schimbări [Decizia Col. civ. CSJ din 1 februarie 2013, cauza nr. 2rac-250/22].  În fond, administratorul eliberat de funcție, dar neradiat, are statutul administratorului aparent, în sensul art. 197 alin. (2) lit. b) C. civ (→ adnotarea la art. 197).

Deși între persoana juridică și administratorul eliberat din funcție nu mai există un raport juridic civil și de muncă, faptul că administratorul păstrează anumite împuterniciri rezultate din aparența acordată de înregistrare rezultă din art. 197. În plus, pot fi aplicat normele privind încetarea mandatului (obligația mandatarului de a returna tot ce a primi, implicit, „de a returna împuternicirile”).  În fond, administratorul eliberat se află în situația unui mandatar căruia, în relațiile interne, i-au fost revocate împuternicirile, însă în relațiile externe terții încă se încredințează pe existența împuternicirilor. Doar terții care au o cunoaștere efectivă (testul cunoașterii subiective) sau prezumată (testul obiectiv) a eliberării din funcție a administratorului încă registrat nu sunt de bună-credință, nu sunt protejați de lege și nu pot invoca că administratorul aparent ar fi avut împuterniciri (art. 180 alin. (1) C. civ.).

▮ V. Protecția contra costurilor disproporționate

Obiectul de reglementare al alin. (4)-7) este „indemnizația de eliberare din funcție” (eng. — severance payment; numită și golden parachute — parașuta de aur) care ar putea fi prevăzută de contractul dintre administrator și persoana juridică. Art. 200 nu reglementează indemnizația prevăzută de lege, ci doar cea contractuală, care, uneori, ar putea fi disproporționat de mare și, astfel, aduce un cost financiar semnificativ persoanei juridice și, indirect, o daună membrilor și creditorilor acesteia.

În fond, protejând persoana juridică de costurile disproporționate asociate revocării din funcție a administratorului, indirect se promovează libertatea de a revoca administratorul. Altfel, existența unui cost semnificativ de revocare din funcție ar putea opri persoana juridică să revoce un administrator care, de altfel, ar merita să fie revocat.

▮ VI. Reglementări speciale

Pentru anumite domenii sau anumite tipuri de persoane juridice, legea poate prevedea norme speciale. Este cazul art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, care prevede norme care se aplică nu doar administratorului, ci tuturor salariaților băncii. O regulă-cheie este cea potrivit căreia „banca trebuie să stabilească raporturi adecvate între componentele fixă şi variabilă ale remuneraţiei totale, pentru care se aplică principiul potrivit căruia componenta variabilă nu trebuie să depăşească 100% din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare angajat” (art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea 202/2017). Reglementări de punere în aplicare se cuprind în Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncilor (aprobat prin Hotărârea Comitetului Executiv al Băncii Naționale a Moldovei nr. 322 din 20 decembrie 2018), pct. 94-133. Aici, indemnizația de eliberare din funcție este subsumată noțiunii de „plăți compensatorii” și se atribuie la „componenta variabilă a remunerației”. Prin urmare, norma specială aplicabilă administratorului băncii este că indemnizația de eliberare din muncă, împreună cu alte componente variabile ale remunerației, nu poate depăși componenta fixă a remunerației totale.

Aceste reglementări bancare implementează, în mare parte, Directiva 2013/36/UE din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și Ghidul privind politicile solide de remunerare (edițiile 2015 și 2021) al Autorității Bancare Europene (European Banking Authority).

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 200 [online]. Codul civil Adnotat [citat 23.02.2025]. Disponibil: animus.md/adnotari/200/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.