Articolul 2185. Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor
(1) Soţul supravieţuitor este moştenitor legal şi, în concurs cu clasa întîi de moştenitori, are dreptul la 1/4 din masa succesorală, indiferent de numărul descendenţilor.
(2) În concurs cu clasa a doua de moştenitori sau cu bunicii, soţul supravieţuitor are dreptul la 1/2 din masa succesorală, indiferent de numărul moştenitorilor. Dacă sînt în viaţă atît bunicii, cît şi descendenţii bunicilor, soţul supravieţuitor primeşte cota şi din cealaltă cotă succesorală de 1/2 care, conform art.2180, ar fi trebuit să revină descendenţilor.
(3) Stabilirea cotei succesorale a soţului supravieţuitor se face cu preferinţă faţă de stabilirea cotelor succesorale ale moştenitorilor cu care acesta concurează.
(4) În lipsa moştenitorilor de clasa întîi şi a doua şi dacă bunicii nu sînt în viaţă sau dacă aceştia au decăzut din dreptul la moştenire, soţul supravieţuitor culege întreaga moştenire.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 14 septembrie 2020 | Actualizat: 5 iulie 2021
Originea reglementării: §1931 BGB; art. 972 alin.(1) Cod civil român
▮ I. Scopul articolului
1) Fundamente
1. Dreptul de moștenire legală al soției supraviețuitoare a defunctului (de cujus) ori al soțului supraviețuitor al defunctei [în sens juridic, noțiunea „soț” este generică, și include atât femeia măritată, cât și bărbatul căsătorit] își are fundamentul în dorința prezumată a lui de cujus, dar și în solidaritatea dintre soți și în ideea comunității de proprietate pe care o aveau în timpul căsătoriei. Acest drept are considerente morale și economice. Din punct de vedere moral, soțul supraviețuitor are un merit la dobândirea bunurilor lui de cujus și însoțirii lui în viață — o relație morală la fel de strânsă ca cea a descendenților. În fond, soțul, împreună cu copiii, formează familia nucleară a lui de cujus. Din punct de vedere economic, dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor are menirea de a-i asigura o bază financiară pe restul vieții într-un mod care ar fi apropiat de nivelul de până la decesul lui de cujus [v. MuKoBGB, §1931, nr. 1].
Pe lângă acordarea soțului supraviețuitor a calității de moștenitor legal și, în consecință, atribuirea unei cote succesorale, dreptul succesoral îi acordă, suplimentar, dreptul asupra mobilierului şi obiectelor mobile de uz casnic, numit drept de preciput [→ adnotarea art. 2186].
2) Relația cu rudele
2. Dreptul de moștenire legală a soțului supraviețuitor se bazează, ca și în cazul rudelor, pe principiul moștenirii în cadrul familiei. Totuși, rudele și soțul supraviețuitor vin la moștenire împreună, iar stabilirea mărimii cotelor ce revin rudelor și cotei ce revine soțului este una din cele mai sensibile probleme de politică legislativă. Pe măsură ce rudele ascendente sau colaterale sunt mai îndepărtate în grad de rudenie, dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor crește în pondere (de la 1/4 la 1/2), iar după bunici, alte rude sunt pur și simplu excluse de la moștenire de către soțul supraviețuitor [v. MuKoBGB, §1931, nr. 2]. Pentru a face posibil ca soțul supraviețuitor să vină la moștenire împreună cu diferite clase de rude, conform tradiției din dreptul succesoral european continental, soțul nu face parte din nicio clasă de moștenitori [pentru dreptul românesc, v. Chirică/Succesiunile și liberalitățile, p. 54].
Întărirea solidarității dintre soți în timpul căsătoriei prin instituirea unui regim matrimonial egalitar se resimte și în dreptul succesoral, care promovează solidaritatea și după moarte. Moștenirea verticală, în care copiii sunt moștenitorii favorizați, a evoluat pentru a fi astăzi o moștenire orizontală, care subordonează drepturile succesorale ale copiilor față de cele ale soțului supraviețuitor [v. Walter Pintens, Need and Opportunity of Convergence in European Succession Laws, in Testamentary Freedom/European Perspectives, p. 8; mai mult, în dreptul suedez soțul supraviețuitor este unic moștenitor al soțului decedat, chiar dacă acesta a lăsat copii, în schimb soțul supraviețuitor nu poate dispune de bunurile din masa succesorală prin testament, fiindcă, la decesul său, masa succesorală urmează a fi transmisă copiilor. În Suedia așadar moștenirea legală este una de moștenire prealabilă a soțului supraviețuitor și moștenire subsecventă a copiilor, v. Ibidem, p. 11].
2/1. Spre deosebire de moștenitorii din clasa I, soțul supraviețuitor nu este ținut la raportul donațiilor (art. 2515).
3) Circumstanțe irelevante
a) regimului matrimonial al soților
3. Conform Codului familiei, soții pot avea două regimuri matrimoniale: legal (devălmășia bunurilor dobândite pe parcursul căsătoriei) sau contractual (diverse derogări de la regimul legal, până la o separare completă) [v., pentru detalii, Valentina Cebotari, Dreptul familiei, e. III-a, Reclama, Chișinău, 2014, p. 105]. Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor nu depinde de regimul matrimonial pe care îl avea cu de cujus, cota sa succesorală pe moștenirea legală rămânând identică în toate ipotezele menționate. Evident că, problema prealabilă a partajului masei succesorale este partajul masei matrimoniale a soților.
4. Astfel, în cazul decesului soțului, drepturile patrimoniale ale celuilalt soț (soțul supraviețuitor) se determină în două etape:
Etapa I: determinarea cotei soților în averea comună în devălmășie (în absența unui contract matrimonial). Cotele din averea comună se consideră egale (1/2 cotă parte din fiecare bun pentru fiecare soț) conform art. 571 și 574 C. civ. Astfel, în masa succesorală lăsată de defunct nu intră întregul bun comun al soților, ci doar cota (prezumată) de 1/2 pe care de cujus o deține la data deschiderii moștenirii (la data decesului său). Etapa II: determinarea moștenitorilor legali ai soțului decedat și a cotelor lor succesorale, în modul descris în articolul de față.
Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, și chiar eventuala decădere a soțului supraviețuitor de la moștenire pe motiv de dezmoștenire prin testament sau nedemnitate, nu au niciun impact asupra drepturilor sale asupra averii comune ca parte a regimului matrimonial [v. Francisc Deak. Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Vol. I, Moștenirea legală, ed. III-a, ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 244 și urm.]. Ce este dobândit până la încetarea căsătoriei nu se pierde din cauza regulilor moștenirii.
Ilustrația 1 S și D erau căsătoriți, aveau 3 copii și dețineau în proprietate comună în devălmășie un imobil. Părinții lui D erau în viață. Dacă soțul D decedează fără testament, în cadrul etapei I, 1/2 din imobil se cuvin soției S ca urmare a regimului matrimonial. Restul de 1/2 din imobil intră în masa succesorală a lui D și formează indiviziunea moștenitorilor. Sunt moștenitori ai lui D: S — 1/4 din masa succesorală; și restul de 3/4 revin copiilor C1, C2 și C3, care culeg, fiecare, o cotă succesorală de 1/4 din masa succesorală. Părinții lui D nu moștenesc nimic, fiindcă ei sunt moștenitori legali de clasa a II-a. Dacă moștenitorii decid să înceteze indiviziunea și să rămână coproprietari pe cote-părți a fiecărui element din masa succesorală, atunci, în final, ei vor avea următoarele drepturi patrimoniale: S — deține cotă-parte de 5/8 din imobil (4/8 recunoscută la etapa I și 1/8 dobândită prin moștenire la etapa II). C1, C2 și C3 — deține fiecare câte o cotă-parte de 1/8 din imobil (dobândită prin moștenire la etapa II).
Privitor la partajul pentru fiecare etapă, v. art. 2498 alin.(7).
La fel, potrivit art. 49 alin.(2) al Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială:
Articolul 49. Eliberarea certificatului de proprietate
[…] (2) În cazul decesului unuia sau mai multor coproprietari devălmaşi, certificatul de proprietate asupra cotelor-părţi din proprietate comună în devălmăşie se eliberează de notarul care instrumentează dosarul succesoral în baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor devălmași şi a moştenitorilor coproprietarului devălmaș decedat. […]
b) alte circumstanțe irelevante
5. Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor al defunctului nu depinde de durata căsătoriei sau de vârsta soților. Cota succesorală a soțului supraviețuitor nu depinde de numărul de rude din clasa I, II sau III care vin la moștenire în concurs cu el, fiindcă cota succesorală a soțului este fixată prin lege (1/4 sau, după caz, 1/2). La fel, nu contează pe ce cale de cujus a dobândit bunurile ce intră în masa succesorală [v. MuKoBGB, §1931, nr. 4].
6. Dreptul succesoral autohton nu cunoaște instituția dreptului de retur, prin care unele donații făcute lui de către de cujus pot fi revocate, nu cunoaște opțiunea soțului supraviețuitor de a primi în uzufruct viager toată masa succesorală în locul proprietății cotei de 1/4 din masa succesorală, și nici dreptul de abitație al soțului asupra domiciliului comun înainte de deschiderea moștenirii. Toate aceste instituții există, de exemplu, în dreptul succesoral francez [v. Malaurie/Brenner/Successions, p. 90 și urm.], iar dreptul temporar de abitație asupra casei de locuit i se acordă de către dreptul succesoral românesc [v. Chirică/Succesiunile și liberalitățile, p. 58 și urm.].
7. Spre deosebire de reglementarea din Republica Moldova de până la 1 martie 2019 (art. ex-1502 C. civ.), simpla încetare de conviețuire în comun de către soți nu este suficientă pentru a exclude soțul supraviețuitor de la moștenire.
▮ II. Condițiile dreptului de moștenire legală al soțului supraviețuitor
1) Relația de căsătorie
8. La moștenire legală este chemată persoana care era căsătorită cu de cujus la momentul deschiderii moștenirii [pentru excepții v. art. 2187]. Prin urmare, dacă la momentul deschiderii moștenirii căsătoria era deja desfăcută prin divorț sau desființată prin anulare, fostul soț al defunctului nu devine moștenitor legal al defunctului.
a) Principiul: recunoașterea doar căsătoriei înregistrate
9. Soții se află în relații de căsătorie doar din momentul înregistrării ei (art. 2 alin.(2) C. fam.). Deci, înregistrarea are efect constitutiv [v. adnotarea la art. 413]. Concubinajul nu produce efectele căsătoriei, iar sistemul autohton de drept nu asimilează concubinajul de lungă durată cu căsătoria (spre deosebire, de exemplu, de către unele state latino-americane care recunosc căsătoriile de fapt) [pentru negarea, în jurisprudența autohtonă, a concubinajului ca mod de dobândire a proprietății comune în devălmășie, vezi adnotarea la art. 573].
10. Soții încetează să se afle în relații de căsătorie prin decesul unuia sau divorț. Divorțul judecătoresc produce efecte din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, chiar dacă el nu a fost înregistrat (art. 39 C. fam.). Înregistrarea divorțului judecătoresc are doar caracter declarativ și nu constitutiv.
Divorțul de asemenea ar putea fi amiabil, adică fie administrativ fie notarial (art. 39 C. fam.), însă produce efecte doar din data înregistrării sale. Așadar, înregistrarea acestor două tipuri de divorțuri are caracter constitutiv.
11. Înregistrările se comunică publicului și se dovedesc prin certificatele de stare civilă (de căsătorie, de divorț) întocmit pe baza actelor de stare civilă (art. 7 din Legea nr. 100 din 26 aprilie 2001 privind actele de stare civilă).
b) Excepție: recunoașterea prin procedură specială a căsătoriilor religioase
12. Persoanele care s-au aflat în relații de căsătorie consensuale în perioada de până la 8 iulie 1944 le pot legaliza prin încheierea căsătoriei în modul stabilit. În acest caz, căsătoria va retroactiva la data menționată de persoanele în cauză în declarația de căsătorie. În cazul în care una dintre persoanele care s-au aflat în relații de căsătorie consensuale până la 8 iulie 1944 a decedat sau a fost dată dispărută în timpul războiului, căsătoria poate fi înregistrată numai pe baza unei hotărâri judecătorești privind constatarea existenţei unor asemenea relaţii între persoanele respective, cu indicarea datei în care au început (art. 39 din Legea nr. 100/2001). Cererea de constatare a căsătoriei încheiate pe această cale se examinează în procedură specială potrivit art. 281 CPC.
c) Nulitatea căsătoriei
13. Nulitatea căsătoriei declarată de instanța de judecată are efect retroactiv (art. 41 și 44 alin.(1) C. fam.) și, pe cale de consecință, căsătoria nulă se desființează retroactiv ceea ce desființează retroactiv și dreptul de moștenire legală în calitate de pretins soț supraviețuitor. Dacă soțul supraviețuitor deja a intrat în posesia masei succesorale, se poate folosi petiția de ereditate (art. 2472), iar pentru drepturile dobândite prin moștenire și înregistrate în registre de publicitate — se folosește acțiunea în rectificare (art. 439 alin.(1)).
14. Cercul de terți îndreptățiți să ceară nulitatea căsătoriei este restrâns de art. 41 alin.(1) C. fam., însă moștenitorii legali sau testamentari, alții decât soțul, intră în temeiul prevăzut de lit. c), fiindcă decăderea soțului supraviețuitor aparent de la moștenire le majorează cota lor succesorală — un drept care merită protecție.
15. Se poate de asemenea de conceput că mai multe persoane ar putea să invoce calitatea de soț supraviețuitor al defunctului în mod simultan. Situația este posibilă mai ales dacă diferitele căsătorii s-au încheiat în diferite state, fără să se fi verificat că de cujus deja era căsătorit în alt stat.
În acest caz, notarul care desfășoară procedura succesorală nu poate admite multipli soți supraviețuitori, ci doar pe cel cu care căsătoria a fost încheiată prima, pe motiv de încălcare a ordinii publice a Republicii Moldova (art. 2585) și art. 48 al Constituției. Același articol al Constituției se opune ca notarul să recunoască drepturile succesorale ale soțului ori partenerului civil de același sex ca și defunctul, încheiate într-un stat străin care permite o asemenea alianță.
În cauza Schalk și Kopf vs Austria (cererea nr. 30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010), CtEDO a refuzat să vadă o încălcare a CEDO în nerecunoașterea dreptului la căsătorie a persoanelor de același sex:
61. Prin urmare, ținând cont de articolul 9 al Cartei, Curtea nu va mai considera că dreptul la căsătorie consacrat în art. 12 trebuie în toate cazurile să fie limitat la căsătoria între persoane de sex opus. Pe cale de consecință, nu se poate susține că art. 12 nu se aplică cererii reclamanților. Cu toate acestea, în contextul actual, chestiunea privind permiterea căsătoriilor între persoane de același sex rămâne în domeniul de reglementare al dreptului național al Statelor Contractante.
62. În această privință, Curtea observă că o căsătorie are conotații sociale și culturale profund înrădăcinate, care pot să difere substanțial de la o societate la alta. Curtea reiterează că ea nu trebuie să se grăbească să înlocuiască propria apreciere cu cea a autorităților naționale, care sunt mai bine plasate să dea apreciere și să răspundă necesităților societății (vezi cauza B. și L. C. Regatului-Unit, supra, § 36).
63. În concluzie, Curtea constată că art. 12 al Convenției nu impune Guvernului pârât obligația de a recunoaște dreptul la căsătorie unui cuplu de același sex, așa cum sunt reclamanții.
64. Prin urmare, nu a avut loc o încălcare a art. 12 al Convenției.
În cauza Oliari și alții vs Italia (cererile nr. 18766/11 și 36030/11, hotărârea din 21 iulie 2015), CtEDO și-a reiterat poziția din Schalk și Kopf, însă a condamnat guvernul Italian de încălcarea CEDO, având în vedere tendințele care prevalează în societatea italiană, după cum urmează:
185. În concluzie, având în vedere că Guvernul italian nu a demonstrat un interes predominant al comunității, în raport cu care să se pună în balanță interesele presante ale reclamanților în speță, așa cum au fost identificate mai sus, și în lumina concluziilor instanțelor naționale cu privire la acest aspect care au fost ignorate, Curtea constată că Guvernul italian și-a depășit marja de apreciere și nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a garanta că reclamanții au la dispoziție un cadru normativ specific, care să recunoască și protejeze uniunile lor de persoane de același sex.
186. Dacă Curtea în acest caz ar decide altfel, aceasta ar însemna că Curtea nu dorește să ia act de condițiile în curs de evoluție din Italia și că ezită să aplice Convenția într-o manieră practică și eficace.
187. Prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 8 din Convenție.
d) Divorțul pendinte
16. Soțul supraviețuitor este exclus de la moștenire dacă la data deschiderii moștenirii, de cujus deja a depus o acțiune de divorț, a recunoscut acţiunea în divorţ depusă de celălalt soţ sau a depus cerere de divorţ conform legii, chiar dacă ele nu au fost soluționate.
De asemenea, soțul supraviețuitor este exclus de la moștenire înainte de data deschiderii moștenirii a fost intentată o acțiune de nulitate a căsătoriei, chiar dacă ea nu au fost soluționată. Nu contează care persoană din cele îndreptățite a depus acțiunea, însă este important ca acțiunea să fi fost întemeiată și, în final, admisă de instanța de judecată. Pe durata examinării acțiunii în nulitate a căsătoriei, notarul care desfășoară procedura succesorală nu eliberează certificatul de moștenitor (art. 2549 alin.(2)), dar poate continua celelalte proceduri premergătoare eliberării lui.
2) Un soț să supraviețuiască celuilalt
17. Dreptul de moștenire legală al soțului apare numai dacă el a supraviețuit defunctului (art. 2176 alin.(1) lit. a)). În cazul în care soții decedează simultan, ei nu se moștenesc unul pe altul (art. 2168).
3) Absența unei dispoziții contrare pentru cauză de moarte
18. Dreptul de moștenire legală a soțului supraviețuitor este subordonat dispozițiilor din testament (art. 2177). Dacă soțul supraviețuitor este dezmoștenit, el decade de la moștenire (art. 2176 alin.(1) lit. c)), dar păstrează dreptul la rezervă succesorală în condițiile art. 2530 dacă celelalte condiții ale chemării sale la moștenire legală, menționate în prezenta adnotare, sunt întrunite.
4) Renunțarea; nedemnitatea
19. Soțul supraviețuitor de asemenea este exclus de la moștenire ca moștenitor legal dacă renunță la moștenire sau este nedemn (art. 2176). Conform regimului general al renunțării, soțul supraviețuitor nu poate „renunța la moștenire în folosul” copiilor sau altor persoane. În schimb, soțul supraviețuitor care are dreptul la moștenire poate accepta moștenirea, dobândi astfel cota sa succesorală și apoi o poate vinde sau dona atât unui moștenitor cât și unui terț.
▮ III. Absența substituției
20. Ceea ce distinge dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor al defunctului de dreptul de moștenire al rudelor defunctului, este că, dacă soțul supraviețuitor a decăzut de la moștenire, cota succesorală care i s-ar fi cuvenit nu formează o tulpină (stirpes) și nu trece, prin substituție (numită și reprezentare succesorală) la descendenții soțului supraviețuitor. În acest caz, masa succesorală aparține doar rudelor din clasa respectivă de moștenitori legali. Sigur, dacă soțul supraviețuitor și de cujus aveau copii comuni, copiii vor veni la moștenirea lui de cujus, însă nu ca descendenți ai soțului supraviețuitor, ci ca descendenți ai lui de cujus, pe temeiul art. 2178.
▮ IV. Cota succesorală a soțului supraviețuitor
1) Principiul
21. Partea din masa succesorală care nu revine soțului supraviețuitor se culege de către rudele defunctului care vin la moștenire legală (art. 2178 și urm.). Prin urmare, pentru a calcula mărimea cotelor succesorale ale tuturor moștenitorilor legali, în primul rând trebuie stabilită mărimea cotei succesorală a soțului supraviețuitor [v. MuKoBGB, §1930, nr. 20] și, în al doilea rând, al celorlalți.
22. Precizăm că regulile analizate mai jos se aplică în absența unui testament. Testatorul poate dispune prin testament fie micșorarea cotei succesorale a soțului supraviețuitor, fie mărirea ei, fie desemnarea soțului supraviețuitor ca unic moștenitor. Dacă prin testament se atribuie o cotă succesorală unui moștenitor testamentar, se va calcula întâi cota acestuia și apoi a moștenitorilor legali (soț și apoi rudele).
2) Chemarea la moștenire împreună cu descendenții defunctului (clasa I)
23. Atunci când este chemat la moștenire legală împreună cu rudele din clasa I-a de moștenitori legali, adică descendenții defunctului potrivit art. 2178, soțul supraviețuitor culege o cotă succesorală în mărime fixă de 1/4 din masa succesorală.
Ilustrația 2 (a) Dacă defunctul a lăsat soțul și un copil, soțul supraviețuitor are cotă succesorală de 1/4 din masa succesorală, iar copilul 3/4 din masa succesorală. (b) Dacă defunctul a lăsat soțul și doi copiii, soțul supraviețuitor are cotă succesorală de 2/8 din masa succesorală, iar fiecare copil câte 3/8 din masa succesorală. (c) Dacă defunctul a lăsat soțul și trei copiii, soțul supraviețuitor are cotă succesorală de 1/4 din masa succesorală, iar fiecare copil câte 1/4 din masa succesorală.
Din contra, în dreptul succesoral național în vigoare anterior 1.3.2019 cota succesorală a soțului nu era fixă, ci era egală cu cea a copiilor defunctului. Astfel, în acel sistem cu cât mai mulți copii a lăsat defunctul, cu atât mai mică era cota succesorală a soțului supraviețuitor [v. Walter Pintens, op. cit., p. 11, care comentează această regulă: „dreptul succesoral a devenit o pedeapsă pentru fertilitate”].
24. La aplicarea art. 2185, nu are nicio relevanță dacă descendenții defunctului provin de la defunct cu soțul supraviețuitor ori de la defunct cu alt părinte. Restul de 3/4 din masa succesorală, conform art. 2178 se distribuie în cote egale pe fiecare tulpină (fiecare copil al defunctului).
3) Chemarea la moștenire împreună cu rudele din clasa II
25. Când nu există niciun moștenitor din clasa I-a (inclusiv dacă ei toți au decăzut, v. art. 2185 alin.(4)), soțul supraviețuitor este chemat la moștenire împreună cu rudele din clasa a II-a de moștenitori legali, adică părinții defunctului sau descendenții lor (frații defunctului, nepoții de frate etc.) potrivit art. 2179. În acest caz, soțul supraviețuitor culege o cotă succesorală în mărime fixă de 1/2 din masa succesorală, iar restul de 1/2 — de rudele din clasa II-a în cotele calculate conform art. 2179.
Această regulă se aplică (cota succesorală nu se mărește) chiar dacă ambii părinți ai defunctului au predecedat sau când descendenți de la o singură tulpină a părinților defunctului vin la moștenire.
4) Chemarea la moștenire împreună cu bunicii
26. Când nu există niciun moștenitor din clasa I-a și a II-a (inclusiv dacă ei toți au decăzut, v. art. 2185 alin.(4)), soțul supraviețuitor este chemat la moștenire împreună cu bunicii defunctului. În acest caz, soțul supraviețuitor culege o cotă succesorală în mărime fixă de 1/2 din masa succesorală. În măsura în care, la data deschiderii moștenirii, potrivit art. 2180 alin.(3) și (4) la moștenire ar fi chemați, în mod normal, descendenții bunicilor, soțul supraviețuitor culege și cotele lor succesorale. În alte cuvinte, soțul supraviețuitor exclude de la moștenire descendenții bunicilor predecedați, dar nu pe bunici înșiși. Această regulă nu se aplică dacă un bunic este în viață la data deschiderii moștenirii defunctului, și decedează înainte de acceptarea moștenirii. Conform principiului transmisiei succesorale (art. 2399), cota sa succesorală se culege de proprii săi moștenitori.
27. Calculul cotelor succesorale în acest caz este, din păcate, unul din cele mai dificile în cadrul moștenirii legale. La calculul cotelor succesorale mai întâi se determină cota succesorală a soțului supraviețuitor de 1/2 din masa succesorală. Deci, dacă toți 4 bunici trăiesc la data deschiderii moștenirii, fiecare bunic primește câte 1/8 din masa succesorală. Dacă însă un bunic a predecedat lăsând descendenți (mătuși ale defunctului, verișorii defunctului), iar ceilalți bunici sunt în viață, potrivit art. 2180 alin.(3) teza 1 și art. 2185 alin.(2) teza 2, soțul supraviețuitor va culege cota succesorală de 5/8 din masa succesorală, iar fiecare bunic rămas în viață – câte 1/8. Dacă bunicul predecedat nu a lăsat descendenți, atunci cota succesorală a acestuia este culeasă, potrivit art. 2180 alin.(3) teza 2, de către celălalt bunic din aceeași pereche de bunici. Acel bunic deci va culege în total o cotă succesorală de 1/4 din masa succesorală. Conform art. 2185 alin.(2) teza 2, cota succesorală respectivă nu trece la soțul supraviețuitor [v. MuKoBGB, §1931, nr. 24].
28. Dacă o pereche de bunici nu erau în viață la deschiderea moștenirii defunctului și ei nu aveau descendenți, conform art. 2180 alin.(4) moștenitori sunt ceilalți bunici. Deci, fiecare din ei cu o cotă succesorală de 1/4 din masa succesorală [v. MuKoBGB, §1931, nr. 24].
29. Dacă unul din perechea de bunici nu era în viață la deschiderea moștenirii defunctului și avea descendenți, soțul supraviețuitor dobândește și cotele de succesorală 1/4 din masa succesorală a bunului care nu era în viață. Deci, în acest caz, soțul va culege 3/4 din masa succesorală. Totuși, dacă același bunic predecedat nu avea descendenți, atunci unicul bunic supraviețuitor al defunctului culege o cotă succesorală de 1/2 din masa succesorală potrivit art. 2180 alin.(4) [v. MuKoBGB, §1931, nr. 24].
30. Considerentele expuse mai sus privitor la predeces se aplică și când bunicul a decăzut de la moștenire din orice alt motiv conform art. 2176 (v. art. 2185 alin.(4)).
5) Excluderea rudelor mai îndepărtate
31. Rudele mai îndepărtate în grad de rudenie decât bunicii defunctului (mătuși ai defunctului, verișori ai defunctului etc.) nu vin la moștenire împreună cu soțul supraviețuitor. Din contra, când la data deschiderii moștenirii nu există niciun moștenitor din clasa I-a și a II-a și nici un bunic (inclusiv dacă ei toți au decăzut), soțul supraviețuitor devine unic moștenitor conform art. 2185 alin.(4).
Mod de citare recomandat:
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2185 [online]. Codul civil Adnotat [citat 23.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/2185/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.