Articolul 456. Părţile componente ale bunului
(1) Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta dacă separarea ar cauza distrugerea ori ar diminua esenţial valoarea sau destinaţia economică a bunului ori a părţii supuse separării.
(2) Bunul şi părţile sale componente nu se pot afla în proprietatea diferitor persoane şi nu pot fi grevate de diferite drepturi reale.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) se aplică în măsura în care legea nu prevede altfel.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 24 august 2020
▮ Accesiunea vs accesoriu
Analizând instituția accesiunii, autorul francez Frédérique Cohet observă confuzia creată dintre accesiune și accesoriu:
3. Accession et accessoire. – Si la notion d’accession emprunte à la théorie de l’accessoire, il convient de ne pas confondre les deux notions. L’accessoire est en effet une notion qui est employée au-delà du droit appliqué aux choses afin de définir le régime juridique applicable à ces dernières. C’est ainsi que la notion d’accessoire se rencontre en matière de vente (l’obligation de livraison porte également sur les accessoires de la chose vendue. – C. civ., art. 1615), de legs (la chose léguée devant être livrée avec les accessoires nécessaires. – C. civ., art. 1018 ), de cession de créance (qui emporte celle de ses accessoires. – C. civ., art. 1692), d’hypothèque (dont l’objet est étendu aux accessoires. – C. civ., art. 2397 et 2423 ), de cautionnement (qui s’étend à tous les accessoires de la dette. – C. civ., art. 2293) ou encore de propriété réservée à titre de garantie (accessoire de la créance garantie. – C. civ., art. 2367). Dans chacune de ces hypothèses, la notion permet de déterminer l’objet d’un droit ou le contenu d’une obligation sans que les éléments liés ne perdent leur existence juridique propre, en raison d’un lien fonctionnel qui les relie. Si les accessoires matériels d’une chose tout comme ses accessoires juridiques (telles les actions en garantie que l’acquéreur d’un bien peut engager contre un autre que son auteur) lui sont attachés, c’est parce qu’ils permettent ou complètent l’usage effectif normal des droits exercés sur elle. Rien de tel dans l’accession. Cette dernière suppose la fusion de deux choses qui, par une influence naturelle ou artificielle, en viennent à n’en former plus qu’une. Cette unité qui succède à la diversité a conduit au développement du droit d’accession qui permet d’en déterminer le propriétaire. Ce n’est que ponctuellement que l’accessoire peut expliquer le règlement de la situation née de l’accession.
Traducere:
3. Accesiunea și accesoriul. – Dacă noțiunea de accesiune împrumută din teoria accesoriului, ar trebui de evitat confundarea acestor două noțiuni. Accesoriul este, într-adevăr, o noțiune folosită și în afara dreptului bunurilor pentru a defini regimul juridic aplicabiil acestora din urmă. Așadar, noțiunea de accesoriu se întâlnește în materie de vânzare (obligația de predare poartă și asupra accesoriilor bunului vândut. – C. civ. fr., art. 1615), legatului (bunul ce face obiectul legatului trebuie predat împreună cu accesoriile necesare. – C. civ. fr., art. 1018 ), cesiunii de creanță (care atrage transmiterea accesoriilor sale. – C. civ. fr., art. 1692), ipotecii (care se extinde asupra accesoriilor. – C. civ. fr., art. 2397 și 2423 ), a fidejusiunii (care garantează și accesoriile datoriei. – C. civ. fr., art. 2293) sau proprietății rezervate cu titlu de garanție (accesoriu al creanței garantate. – C. civ. fr., art. 2367). În fiecare din aceste ipoteze, noțiunea permite de a determina obiectul unui drept sau conținutul unei obligații fără ca elementele legate să-și piardă existența juridică proprie, pe temeiul unei legături funcționale care le unește. Dacă accesoriile materiale ale unui bun ca și accesoriile sale juridice (cum ar fi acțiunile în justiție în garanție pe care dobânditorul unui bun le poate exercita contra unui terț, care nu este autorul dreptului său) îi sunt atașate, este pentru că ele permit sau completează folosința efectivă normală a drepturilor exercitate asupra acelui bun. Aceasta din urmă presupune fuziunea a două bunuri care, prin influență naturală sau artificială, devine un singur bun. Această unitate care urmează diversitatea conduce la dezvoltarea dreptului la accesiune care permite determinarea proprietarului. Doar trecător accesoriul poate explica reglementarea situației născute din accesiune [Frédérique Cohet, Accession, Rep. civ., avril 2016, nr. 3].
Mod de citare recomandat:
Octavian Cazac, Adnotare la art. 456 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/456/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.