Articolul 1328. Accelerarea scadenţei ratelor de leasing rămase şi rezoluţiunea leasingului

(1) Locatorul are dreptul, la alegerea sa, să ceară executarea imediată de către locatar a părţii neachitate din valoarea totală sau să recurgă la rezoluţiunea leasingului dacă:
a) a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa locatarului, cu excepţiile prevăzute de Legea insolvabilităţii nr.149/2012;
b) locatarul nu a oferit garanţiile personale sau reale prevăzute de contractul de leasing ori a redus fără acordul creditorului garanţiile oferite;
c) o rată de leasing nu este plătită, măcar parţial, mai mult de 45 de zile de la scadenţă;
d) pe parcursul oricărei perioade de 12 luni consecutive, trei sau mai multe rate de leasing nu au fost plătite integral la scadenţă;
e) survine una din circumstanţele prevăzute la art.1282 alin.(1), cu excepţia lit.c);
f) survin alte circumstanţe prevăzute de lege sau de contract.
(2) În cazul în care locatorul a cerut plata părţii neachitate din valoarea totală înainte de expirarea termenului de leasing, din mărimea ei se va deduce dobînda de leasing pentru perioada dintre data plăţii efective a părţii neachitate din valoarea totală şi data cînd trebuia să expire termenul de leasing. Dreptul locatorului la repararea prejudiciului cauzat rămîne neafectat.
(3) În cazul rezoluţiunii leasingului de către locator din cauza neexecutării obligaţiilor locatarului, locatorul nu restituie ratele de leasing şi alte sume primite în temeiul contractului de leasing. În acest caz, locatorul are dreptul la despăgubiri egale cu partea neachitată din valoarea totală, din care se va deduce dobînda de leasing pentru perioada dintre data plăţii efective a despăgubirii şi data cînd trebuia să expire termenul de leasing. Dreptul locatorului la comisionul de plată anticipată prevăzut de contract sau la repararea unui alt prejudiciu rămîne neafectat.
(4) După reintrare în posesia bunului, locatorul este obligat să vîndă bunul într-un termen rezonabil şi la preţ comercial rezonabil. Dispoziţiile legale privind preţul comercial rezonabil în caz de vînzare a bunului gajat se aplică în mod corespunzător. Preţul astfel obţinut va fi îndreptat la achitarea datoriei locatarului faţă de locator, după care diferenţa se va plăti locatarului. Dacă preţul obţinut din vînzarea bunului nu este suficient pentru stingerea obligaţiei locatarului faţă de locator, locatarul va plăti diferenţa de preţ, care urmează a se plăti locatorului în termenul stabilit de locator. Preţul este comercial rezonabil chiar dacă era posibilă vînzarea la preţ mai mare, cu excepţia cazului în care diferenţa de preţuri este substanţială.
(5) În cazul rezoluţiunii leasingului de către locatar din cauza neexecutării obligaţiilor locatorului, se aplică dispoziţiile legale comune privind rezoluţiunea.
(6) În locul vînzării bunului conform alin.(2)-(4), locatorul poate notifica locatarul că intenţionează să păstreze bunul în proprietatea sa, plătind acestuia o despăgubire egală cu preţul de piaţă al bunului din care se deduce datoria locatarului faţă de locator.
(7) Orice clauză în contractul de leasing care derogă de la dispoziţiile prezentului articol în detrimentul locatarului consumator este lovită de nulitate absolută.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 9 noiembrie 2021

▮ I. Scopul articolului

1. Articolul stabilește cazurile în care locatorul poate recurge, în caz de neexecutare a obligației de către locatar, la remediul juridic cel mai drastic pentru locatar:

a) accelerarea scadenței, cu efectul că locatarul este obligat să plătească toate ratele de leasing rămase, minus o anumită dobândă viitoare, dar păstrează bunul închiriat în posesia, iar, după plata tuturor ratelor, devine proprietar al bunului;

b) rezoluțiunea raportului contractual, cu efectul că (i) locatarul este obligat să restituie bunul închiriat și pierde dreptul de posesie și folosință, (ii) locatarul are dreptul la o despăgubire, calculată conform alin.(3), (iii) locatorul, în calitate de proprietar, este îndreptățit să-l vândă și să impute prețul asupra despăgubirii; și (iv) dacă prețul vânzării depășește despăgubirea, locatorul restituie diferența locatarului, iar dacă prețul vânzării nu acoperă despăgubirea datorată, locatarul datorează diferența locatorului.

Economic, ambele remedii sunt o „rupere a leasingului”, în sens că locatorul refuză să mențină finanțarea acordată locatarului și cere fie bunul, fie valoarea totală rămasă, ajustată cu o anumită dobândă viitoare.

2. Alin.(7) precizează că articolul are caracter unilateral imperativ, și de la el nu se poate deroga prin contract de leasing în detrimentul locatarului consumator (→ adnotarea la art. 3).  De exemplu, este nulă clauza care prevede că, în caz de orice întârziere de plată de către locatar de 15 zile, locatorul are dreptul la accelerarea scadenței ori la rezoluțiunea raportului de leasing.  Alin.(1) lit. c) acordă o grație de 45 zile locatarului pentru a remedia neplata și a evita remediul drastic de rupere a leasingului.  Din contra, dacă locatorul nu are calitate de consumator, o asemenea clauză este valabilă.

▮ II. Rezoluțiunea pe motiv de neexecutare de către locatar

3.

 

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 1328 [online]. Codul civil Adnotat [citat 9 noiembrie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/1328/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.