Articolul 2177. Cazul în care operează moştenirea legală

(1) Devoluţiunea moştenirii are loc conform dispoziţiilor prezentei cărţi (moştenire legală), în măsura în care nu există un testament valabil.
(2) Dacă testamentul se referă doar la o parte din masa succesorală, devoluţiunea celeilalte părţi a masei succesorale are loc conform moştenirii legale.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 9 septembrie 2020 | Actualizat: 20 august 2021

▮ I. Scopul articolului

1. Scopul prezentului articol este de a rezolva concurența dintre regulile moștenirii legale (ab intestat) și a moștenirii testamentare.  El stabilește caracterul subsidiar al moștenirii legale, prioritate având moștenirea testamentară.   Acest principiu nu este afectat de faptul că cartea a 4-a prezintă în primul rând regulile moștenirii legale și abia apoi reglementează moștenirea testamentară.

Principiul din dreptul privat roman „nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potest” nu mai este recunoscut de dreptul modern, ci, din contra, dispozițiile testamentare se aplică împreună cu dispozițiile moștenirii legale, ori le înlocuiesc, ori le completează [Bonilini/Trattato, V. II, p. 8].

2. Deși dispozițiile sale sunt scurte, articolul este fundamental prin aceea că instituie temeiul devoluțiunii succesorale în dreptul succesoral al Republicii Moldova, și consacră rolul central al voinței testatorului în planificarea acestei devoluțiuni.  El continuă reglementarea art. 2164 și stabilește temeiurile exhaustive ale moștenirii și a modului de organizare a unei moșteniri:

a) prin testament;
b) prin lege;
c) prin testament și, în completare, prin lege.

Per a contrario, nu se recunoaște organizarea unei moșteniri prin alte mijloace juridice, cum ar fi un pactul privind o succesiune viitoare (numit și contract succesoral; ger. — Erbvertrag), contract matrimonial, actul unilateral al unui terț (e.g. testamentul celuilalt soț ori a unui reprezentant legal), o hotărâre judecătorească care ține loc de testament…

În dreptul românesc predomină analiză că chemarea la moștenire are loc nu doar în temeiul legii ori a testamentului, ci și a donației de bunuri viitoare făcută în folosul descendentului donatar de către de cujus (când era în viață) și este numită instituire contractuală [v. Chirică/Succesiunile și liberalitățile, p. 29, nr. 93 și p. 289, nr. 823 și urm.].  O asemenea analiză nu este compatibilă cu arhitectura dreptului succesoral din Republica Moldova.  Deși de cujus poate face donații descendenților, ele nu sunt privite ca o instituire contractuală a chemării la moștenire, ci, cel mult, poate avea impact la partajul masei succesorale între descendenții lui de cujus, prin raportul donațiilor (art. 2515 și urm).

La fel, din dispozițiile art. 2164 se deduce că certificatul de moștenitor, eliberat de notarul care desfășoară procedura succesorală, nu este temei al moștenirii, ci este doar un act oficial prin care se verifică și se constată existența temeiului moștenirii.

În fine, chiar dacă legea permite înstrăinarea de către moștenitor a întregii moșteniri ori a unei succesorale (art. 2561 și um.), dobânditorul ei nu este un „moștenitor”, iar această dobândire inter vivos prin contract nu este un „temei al moștenirii”.  El mai degrabă reflectă circulația drepturilor succesorale după nașterea lor.

3. Al doilea scop important al normei este de a institui principiul subsidiarității regulilor moștenirii legale față de moștenirea testamentară.  Noțiunea de moștenire testamentară nu denotă înlăturarea de la aplicare a întregii cărți 4. Cu greu se poate concepe un testament care ar cuprinde mai multe reglementări decât cartea 4. În plus, numeroase dispoziții din cartea 4 au caracter imperativ. Prin urmare, dispozițiile legale în materie de moștenire oricum se aplică chiar și când suntem în prezența unei moșteniri testamentare.

4. În alte cuvinte, nu putem vorbi despre două drepturi succesorale, unul legal și unul testamentar; mai degrabă se poate vorbi despre două temeiuri alternative de chemare la moștenire: în temeiul testamentului ori, în absența sa, în temeiul legii.  Dar și asta este o simplificare, fiindcă funcția testamentului nu se reduce la chemare unei persoane la moștenire, ci are o multitudine de fațete, fiind apt de a cuprinde o multitudine de dispoziții mortis causa.

5. Aplicarea prioritară a dispozițiilor testamentare față de dispozițiile legale în materie de moștenire se subordonează, în primul rând, cerinței de legalitate a dispozițiilor testamentare. Or, cele nule sunt înlăturate de la aplicare în genere.  La fel, în funcție de situația concretă la data deschiderii moștenirii este posibil să existe moștenitori rezervatari, care vin la moștenire independent de conținutul testamentului [→ adnotarea la art. 2530].  În această parte, testamentul este caduc (art. 2388 lit. d)), adică inaplicabil de plin drept (ipso jure), fără a fi necesară vreo hotărâre judecătorească de declarare a caducității.

Principiul priorității moștenirii testamentare se aplică chiar și atunci când testatorul își desemnează prin testament ca moștenitori pe moștenitorii legali [MuKoBGB, §1937, nr. 48].  Art. 2395 îi permite moștenitorului să renunțe la moștenirea testamentară și, în schimb, să accepte moștenirea legală la care este chemat.

▮ II. Neaplicarea titlului II al cărții 4

6. Existența unui testament valabil exclude de la aplicare, în măsura necesară executării testamentului, dispozițiile art. 2178-2190, care fac parte din titlul II (Moștenirea legală) din cartea a 4-a (Moștenirea)  Codului civil.  În asemenea mod se dă eficacitate principiului libertății testamentare, care stă la fundamentul dreptului modern succesoral.

Ilustrația 1
Fapte: D a decedat în 2020. Ea era căsătorită cu SS și în viață au rămas ambii părinți (P1 și P2) și doi copii adulți (C1 și C2).  Suplimentar, din partea, fiecărui copil au rămas câte doi nepoți (de la C1 — N1C1 și N2C1; de la C2 — N1C2 și N2C2). 
În testament D a dispus: „Dezmoștenesc pe C2 și pe toți descendenții săi.  Iar partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit lui C2, o las părinților mei”.
Analiză: Testamentul cuprinde o dezmoștenire a moștenitorului legal de clasa I (C2, pe întreaga sa tulpină — ceea ce exclude, în privința cotei succesorale a lui C2, aplicarea substituției succesorale și venire la moștenire a nepoților N1C2 și N2C2) și o desemnare de doi moștenitori cu cotă succesorală determinabilă (P1 și P2 culeg cota succesorală care s-ar fi cuvenit C2).  
Testamentul tace despre drepturile succesorale ale SS, care se determină de regulile moștenirii legale (SS culege 1/4=2/8 din masa succesorală → adnotarea art. 2185).  La fel, el tace despre drepturile succesorale ale C1, care, în condițiile dezmoștenirii lui C2, ar trebui să fie de 6/8 (3/8 + 3/8).
Totuși, testatorul a avut intenția ca 3/8 (6/16), care se cuvine lui C3 conform moștenirii legale (art. 2178 alin.(4), să revină lui P1 (3/16) și P2 (3/16), care nu sunt decât moștenitori legali de clasa II. Deși P1 și P2 nu sunt chemați la moștenire în baza legii, ei sunt chemați la moștenire în temeiul testamentului.  
Așadar, certificatul de moștenitor în privința moștenirii lui D va reflecta următorii moștenitori:
SS — 1/4 = 4/16 (în temeiul moștenirii legale, art. 2185)
C1 — 3/8 = 6/16 (în temeiul moștenirii legale, art. 2178)
P1 — 3/16 (în temeiul moștenirii testamentare)
P2 — 3/16 (în temeiul moștenirii testamentare)

7. Cu toate acestea, art. 2530 și urm. (parte a Titlului V (Rezerva succesorală) a cărții a 4-a) prevăd derogarea de la aplicarea regulilor moștenirii testamentare.  Dacă de cujus are măcar un moștenitor rezervatar, acesta va culege moștenirea, într-o manieră limitată, conform regulilor rezervei succesorale, care nu sunt decât o continuare a regulilor moștenirii legale.

▮ III. Aplicarea distributivă a regulilor moștenirii legale și a moștenirii testamentare

8. Alin.(3) are ca efect să permită aplicarea distributivă a celor două seturi de reguli — ale moștenirii legale și ale moștenirii testamentare, pornind de la principiul priorității moștenirii testamentare.  Asta însă nu înseamnă că masa succesorală este divizată în două submase.  În dreptul privat roman o asemenea aplicare concurentă a celor două tipuri de moșteniri era de neimaginat, fiindcă testatorul trebuia să desemneze doar un moștenitor unic și pentru toată masa succesorală [Lange/Erbrecht, p. 160].

9. Într-o primă ipoteză, testamentul ar putea doar dezmoșteni un moștenitor legal, urmând ca în toate celelalte privințe să se aplice regulile moștenirii legale.

Ilustrația 2
D, nefiind căsătorit, este succedat de copiii adulți M1, M2 și M3.  D l-a dezmoștenit prin testament pe M3.  Dacă M3 avea, la rândul său, descendenți, cota sa succesorală va fi culeasă de acești descendenți conform regulilor moștenirii legale, prevăzute la art. 2178.  Dacă însă M3 nu avea descendenți la data deschiderii moștenirii, M1 și M2 vor dobândi cote succesorale de 1/2 fiecare din masa succesorală, din nou, conform regulilor moștenirii legale, prevăzute la art. 2178.

10. Într-o altă ipoteză, testamentul ar putea doar institui un legat sau un executor testamentar, fără a atinge regulile moștenirii legale.  Cercul de moștenitori și cotele lor succesorale se vor determina conform regulilor titlului II, însă moștenitorii vor fi grevați cu executarea legatului în folosul legatarului, ori drepturile lor vor fi restrânse de împuternicirile executorului testamentar.  Pentru o prezentare a legatului → adnotarea la art. 2297.

11. Într-o a treia ipoteză, testamentul ar putea desemna un moștenitor testamentar, dar nu ca moștenitor unic.  În privința părții rămase din masa succesorale rămase, se vor aplica regulile moștenirii legale pentru a determina cercul moștenitorilor și cotele lor succesorale. Art. 2241 acoperă expressis verbis această ipoteză și oferă aceeași soluție.

Ilustrația 3
D, nefiind căsătorit, este succedat de copiii adulți C1 și C2.  Prin testament D a dispus că fratele său F1 va moșteni 1/3 din averea sa.  Așadar, 2/3 din masa succesorală rămâne netestată și devoluțiunea ei are loc conform regulilor moștenirii legale, prevăzute la art. 2178.  Moștenitori ai lui D vor fi F1 —1/3 din masa succesorală, C1 — 1/3 și C2 — 1/3 (în absența testamentului, C1 și C2 ar fi primit fiecare o cotă de 1/2 din masa succesorală).

12. La fel, în testament s-ar putea doar reitera că moștenirea revine moștenitorilor legali, fără alte precizări.  Moștenirea legală de asemenea se va aplica integral atunci când testamentul se limitează la a ierta un moștenitor nedemn (art. 2173).

13. În fine, moștenirea legală va interveni dacă testamentul este nul ori moștenitorul testamentar decade de la moștenire și el nu este substituit de un alt moștenitor testamentar conform art. 2249.

▮ IV. Lipsa de popularitate a testamentelor

14. Folosirea pe scară largă a testamentelor într-o societate este descrisă prin laudativul cultură testamentară.  Lipsa de popularitate a testamentelor în anumit societăți, inclusiv cea a Republicii Moldova, nu este un rău în sine, ci arată că oamenii nu simt o nevoie stringentă de a-și organiza succesiunea printr-un testament.  În primul rând, succesiunea poate fi organizată anticipat prin donații (inter vivos) către beneficiarii succesorali.  Dacă persoana și-a epuizat bunurile de bază prin donații către cei apropiați, decade nevoia practică de testament.  Dezavantajul este pierderea controlului donatorului asupra bunurilor donate în timp ce el ar putea trăi încă mulți ani și poate avea nevoie de acele bunuri.

În al doilea rând, s-a observat [Farias/Rosenvald/Sucessões, p. 314] că anumite trăsături sociale influențează impopularitatea testamentelor:

— explicația economică: popularitatea testamentelor depinde de bogăția membrilor societății; cel sărac nu are motivația de a întocmi un testament, fiindcă nu are ce lăsa substanțial beneficiarului testamentar;

— explicația psihologică: în unele societăți moartea este un subiect tabu; unii chiar cred că contemplarea propriei morți și întocmirea unor acte juridice mortis causa ar putea accelera năpasta, este piază rea;

— explicația juridică: dezinteresul de a-și organiza propria succesiune poate proveni de la percepția că legea organizează satisfăcător moștenirea, pornind de la voința prezumtivă a celor care lasă moștenirea.  Derogările testamentare într-o direcție sau alta de la regimul legal pot fi percepute de către de cujus și apropriații săi ca un atentat la egalitatea copiilor și pot provoca supărări de lungă durată în familie.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2177 [online]. Codul civil Adnotat [citat 21.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/2177/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.