Articolul 572. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor

(1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.
(2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară.
(3) În cazul în care bunul comun reprezintă un drept care, conform legii, se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru de publicitate, iar dreptul este înregistrat doar în folosul unuia dintre soţi, oricare dintre soţi poate cere să se noteze în registrul de publicitate calitatea acelui drept de bun comun al soţilor. În lipsa acestei notări, faţă de terţul dobînditor al dreptului înregistrat ori al unei grevări asupra acelui drept nu se poate invoca calitatea lui de bun comun al soţilor, cu excepţia cazului în care se va demonstra că dobînditorul a cunoscut această calitate pe altă cale.

---

Adnotarea:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 8 octombrie 2024

▮ Alin. (1) — bunurile dobândite pe durata căsătoriei

1. Alin. (1) instituie regula că bunurile dobândite de un soț în timpul căsătoriei constituie bunuri comune ale ambilor soț. Norma cunoaște o serie de excepții prevăzute în art. 573.

Pentru a decide momentul dobândirii bunului, trebuie aplicate regulile generale ale art. 510 și, în special, pentru drepturi înregistrate, art. 424 și 425 din Codul civil.

Acest regim matrimonial legal poate fi modificat, total sau parțial, de către soți printr-un contract matrimonial. Un asemenea contract nu poate avea efect retroactiv, adică nu poate modifica regimul matrimonial existent înainte de încheierea contractului. Totuși, soții pot să modifice regimul bunurilor lor comune prin încheierea unui contract de partaj; chiar dacă soții au numit contractul „contract matrimonial” și nu „contract de partaj”, decisivă nu este denumirea contractului, ci intenția reală a părților și interpretarea clauzei privind partajul într-un mod în care ea produce efecte (este legală), și nu într-un mod în care ea ar fi lipsită de efect (ar fi ilegală) [Decizia Col. civ. CSJ din 23 octombrie 2024, cauza nr. 2ra-965/23; NR. PIGD 2-22004996-01-2ra-13072023; pentru detalii despre această decizie → CSJ: Interpretarea pro validitatem a contractului – recalificarea clauzei din contractul matrimonial în clauză de partaj].

Jurisprudență

2. Imobilul dobândit în timpul căsătoriei prin act administrativ este un bun comun în devălmășie, chiar dacă este înregistrat doar pe numele unui soț [cauza nr. 2ra-1385/20, Încheierea Col. civ. CSJ. din 7 octombrie 2020].  Soțul neînregistrat are la îndemână acțiunea în rectificare.

Citat din Încheierea CSJ:

Prin hotărârea din 5 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central, s-a admis acțiunea avocatului [SR] în interesele [reclamanta soția supraviețuitoare LC] împotriva lui [pârât moștenitor testamentar TC], notarului public [VB] cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie şi anularea certificatului de moștenitor, ca întemeiată.
S-a recunoscut dreptul de proprietate comună în devălmășie al [reclamanta soția supraviețuitoare LC] asupra ½ cotă-parte din casa de locuit cu nr. cadastral […] şi terenului aferent cu suprafața de 0,1476 ha, amplasate în satul Boșcana, raionul Criuleni, terenului cu destinația grădini cu nr. cadastral […], cu suprafața de 0,1503 ha, amplasat în extravilanul satului Boșcana, raionul Criuleni.
[…]
Prin urmare, faptul înscrierii dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu în Registrul bunurilor imobile, doar după unul din soți, nu constituie motiv de al considera pe acesta ca unic proprietar, or în temeiul art. [ex-]371 din Codul civil, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmășie.
Instanța a apreciat critic Extrasul din Registrul de evidență a gospodăriilor din 22 octombrie 2013, prin care se indică că [defunctul, soț PC] este unicul proprietar al casei în litigiu, or în perioada căsătoriei asupra casei de locuit în litigiu au fost aduse îmbunătățiri esențiale de natură să schimbe valoarea și utilitatea economică a acesteia, prin urmare și regimul juridic al dreptului de proprietate asupra acesteia, casa în litigiu urmând a fi recunoscută ca bun în proprietate comună în devălmășie a soților [reclamanta soția supraviețuitoare LC] și [defunctul, soț PC].
La fel, instanța a reținut și că regimul proprietății comune în devălmășie a soților [C] se răsfrânge și asupra terenului-gradină cu nr. cadastral […] cu suprafața de 0,1503 ha, chiar dacă în Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren și în Registrul bunurilor imobile unicul proprietar este indicat [defunctul, soț PC], or acesta, la fel, a fost atribuit în proprietate, nu doar lui [defunctul, soț PC], dar familiei acestuia, compusă din soțul [defunctul, soț PC] și soția acestuia [reclamanta soția supraviețuitoare LC].

▮ Alin. (3) — notarea în registrul de publicitate că un drept înregistrat este drept comun al soților

3. Alin. (3) are ca scop de a proteja soțul care nu este înregistrat în registru ca coproprietar al dreptului înregistrat, deși dreptul a fost dobândit în timpul căsătoriei. Protecția legală este că soțul neînregistrat poate, pe cale administrativă, fără introducerea unei acțiuni în rectificare față de celălalt soț, să obțină notarea faptului (dar nu înregistrarea dreptului) că el pretinde că dreptul înregistrat este un drept comun al soților. Acesta este un sistem de publicitate menit să informeze dobânditorii de drepturi de la soțul înregistrat și, astfel, să îi facă de rea-credință față de împrejurarea că dreptul soțului înregistrat este, de fapt, un drept comun al soților. Prin urmare, dobânditorii nu vor putea invoca buna lor credință în scopul art. 570 alin. (3), 523 și 524 din Codul civil, dar și a altor prevederi relevante când buna-credință a dobânditorului este decisivă.

Aspectele procedurale ale normei sunt stabilite în art. 436 alin. (7).

4. Norma alin. (3) este în vigoare din 1 martie 2019. Soțul neînregistrat poate recurge la notare indiferent că a dobândit dreptul comun înainte sau după 1 martie 2019.  Totuși, în privința efectelor opozabilității, notarea nu are efect retroactiv, adică norma alin. (3) se aplică doar în privința dobândirilor de drepturi de la soțul înregistrat care au avut loc începând cu 1 martie 2019. Deci, alin. (3) nu poate avea ca efect declararea ca dobânditor de rea-credință a persoanei care a dobândit, înainte de 1 martie 2019, un drept de la soțul înregistrat, deoarece înainte de această dată, nu există așa o formă de publicitate ca „notarea calității dreptului de a fi bun comun al soților”.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 572 [online]. Codul civil Adnotat [citat 23.11.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/572/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.