Articolul 1111. Preţul
(1) Preţul bunului trebuie să fie exprimat în bani.
(2) Dacă în contractul de vînzare-cumpărare încheiat între profesioniști preţul bunului nu este determinat în mod expres sau implicit printr-o dispoziţie care permite să fie determinat, se va considera, în lipsa unor prevederi contrare, că părţile s-au referit tacit la preţul practicat în mod obişnuit în momentul încheierii contractului în domeniul de activitate respectiv pentru aceleaşi bunuri vîndute în împrejurări comparabile. În cazul în care nu există contracte similare, se va considera, în lipsa unor prevederi contrare, că părţile s-au referit în mod tacit la un preţ practicat la data predării bunurilor.
(3) Dacă preţul bunului se determină în funcţie de greutatea lui, greutatea netă este aceea care, în caz de îndoială, determină preţul.
Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 5 august 2020
Ajustarea prețului
Pentru bunuri complexe, cum ar fi un pachet de acțiuni în capitalul a unei SA ori o parte socială într-o SRL, părțile pot include variate clauze de ajustare a prețului după încheierea contractului. Uneori evenimentul care declanșează ajustarea se produce înainte de transferul dreptului asupra acțiunii sau părții sociale către cumpărător (ex-ante), alteori — după acest transfer (ex-post).
Anti-embarassement clause (clauza împotriva rușinii)
O asemenea clauză prevede că, dacă cumpărătorul (B) revinde bunul unui terț (C) până la o dată (e.g. 1-2-5 ani), iar prețul revânzării este mai mare decât prețul de cumpărare (primit de vânzătorul (A) din prezentul contract), prețul se va majora cu această diferență ori o anumită parte din ea, iar cumpărătorul (B) îi va plăti vânzătorului (A) mărimea ajustării de preț. În așa fel, vânzătorul (A) evită o „rușine” comercială, prin faptul că a vândut prea ieftin cumpărătorului (B) din prezentul contract.