Articolul 1452. Prezumţia pierderii bunului

(1) Cel îndreptăţit să dispună, fără a mai aduce alte dovezi, poate considera pierdut bunul care nu a fost livrat în decursul a 30 de zile de la expirarea termenului de livrare sau, în cazul în care nu s-a convenit asupra unui astfel de termen, în decursul a 60 de zile de la preluarea bunului de către transportator.
(2) Cel îndreptăţit să dispună poate cere în scris, la primirea despăgubirii pentru bunul pierdut, să fie imediat notificat dacă bunul a fost găsit pe parcursul unui an de la plata despăgubirii. Această cerere trebuie confirmată în scris de către persoana obligată.
(3) Cel îndreptăţit să dispună poate pretinde, în decursul a 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la alin.(2), ca bunul să-i fie livrat contra satisfacerii pretenţiilor care decurg din scrisoarea de trăsură şi restituirii despăgubirii primite, reţinîndu-se, după caz, cheltuielile de recuperare a prejudiciului. Pretenţiile sale la despăgubire pentru încălcarea termenului de livrare conform art.1455 şi, eventual, art.1458 rămîn neatinse.
(4) Dacă nu s-a formulat cererea prevăzută la alin.(2) sau nu s-a dat nici o indicaţie în termenul menţionat la alin.(3), sau dacă bunul a fost găsit după trecerea a mai mult de un an de la plata despăgubirii, transportatorul poate dispune de bun la propria discreţie.