Articolul 1637. Caracterul accesoriu al obligaţiei fidejusorului

(1) Obligaţia fidejusorului apare şi devine scadentă doar în măsură în care apare şi devine scadentă obligaţia debitorului faţă de creditor.
(2) Obligaţia fidejusorului nu poate depăşi obligaţia debitorului. Această regulă nu se aplică în cazul în care obligaţia debitorului este redusă sau stinsă:
a) în cadrul unei proceduri de insolvabilitate;
b) în alt temei legal din cauza incapacităţii debitorului de a executa pe motiv de insolvabilitate; sau
c) în virtutea legii din cauza unui eveniment care afectează persoana debitorului.
(3) Convenţia dintre creditor şi debitor de a accelera scadenţa obligaţiei garantate sau de a face obligaţia mai oneroasă prin modificarea condiţiilor în care se datorează executarea ei, sau de a majora suma ei nu afectează obligaţia fidejusorului dacă acea convenţie s-a încheiat după momentul asumării fidejusiunii.
(4) Dispoziţiile alin.(3) nu se aplică fidejusiunii globale.