A A A + | -

Articolul 1643. Termenul-limită de a cere executarea

(1) În cazul în care s-a stipulat, în mod direct sau indirect, un termen-limită în care creditorul poate cere executarea în baza fidejusiunii prin care s-a instituit răspunderea solidară a fidejusorului, acesta este eliberat de fidejusiune după expirarea termenului stipulat. Cu toate acestea, fidejusorul rămîne obligat dacă creditorul a cerut executarea de la fidejusor după scadenţa obligaţiei garantate, dar înainte de expirarea termenului-limită al fidejusiunii.
(2) În cazul în care s-a stipulat, în mod direct sau indirect, un termen-limită în care creditorul poate cere executarea în baza fidejusiunii prin care s-a instituit răspunderea subsidiară a fidejusorului, acesta este eliberat după expirarea termenului stipulat. Cu toate acestea, fidejusorul rămîne obligat dacă creditorul:
a) după scadenţa obligaţiei garantate, dar înainte de expirarea termenului-limită, a informat fidejusorul despre intenţia de a cere executarea fidejusiunii şi despre iniţierea încercărilor corespunzătoare pentru a obţine executarea conform art.1641 alin.(2) şi (3); şi
b) informează fidejusorul la fiecare 6 luni cu privire la starea acestor încercări, în cazul în care fidejusorul cere să fie informat.
(3) Dacă termenul-limită al fidejusiunii expiră la scadenţa obligaţiilor garantate sau în cel mult 14 zile de la scadenţă, cererea de executare sau informaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) se pot da mai devreme de termenul prevăzut la alin.(1) şi (2), dar nu mai devreme de 14 zile înainte de expirarea termenului-limită.
(4) În cazul în care creditorul a întreprins măsuri corespunzătoare conform alin.(1)-(3), obligaţia fidejusorului este limitată la mărimea pe care obligaţiile garantate o aveau în ultima zi a termenului-limită.

Articolul 1770. Răspunderea debitorului

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune