Articolul 1659. Regresul intern

(1) În cazurile prevăzute la art.1658, regresul între mai mulţi garanţi este reglementat de dispoziţiile art.811, sub rezerva prezentului articol.
(2) Sub rezerva dispoziţiilor alin.(8) din prezentul articol, partea fiecărui garant în sensul art.811 se determină conform alin.(3)-(7) din prezentul articol.
(3) Cu excepţia cazului în care nu au convenit altfel, în raporturile dintre ei, fiecare garant poartă răspundere în măsura în care riscul maxim asumat de acel garant se raportează la totalul riscurilor maxime asumate de către toţi garanţii. Momentul relevant este cel al acordării ultimei garanţii.
(4) În cazul garanţiei personale, riscul maxim este determinat de suma maximă stipulată a garanţiei. În absenţa unei stipulaţii privind suma maximă, se va lua ca bază de calcul valoarea obligaţiei garantate sau, în cazul în care a fost garantat un cont curent, limita de credit. În cazul în care un cont curent garantat nu are o limită de credit, se va lua ca bază de calcul soldul final.
(5) În cazul garanţiei reale, riscul maxim este determinat de suma maximă stipulată a garanţiei. În absenţa unei stipulaţii privind suma maximă, se va lua ca bază de calcul valoarea bunurilor care fac obiectul garanţiei reale.
(6) Dacă suma maximă în cazul prevăzut la alin.(4) enunţul întîi sau, respectiv, suma maximă sau valoarea în cazul prevăzut la alin.(5) depăşeşte valoarea obligaţiei garantate la momentul acordării celei mai recente garanţii, această ultimă valoare va indica riscul maxim.
(7) În cazul unei garanţii personale nelimitate care garantează un credit nelimitat (inclusiv o fidejusiune globală), riscul maxim al altor garanţii, limitate personale sau reale, care depăşesc soldul final al creditului garantat se consideră limitat la acesta din urmă.
(8) Dispoziţiile alin.(3)-(7) nu se aplică garanţiilor reale acordate de către debitor şi nici garanţiilor care, la momentul în care creditorul a fost satisfăcut, erau deja stinse.