Articolul 1842. Clauza privind măsurile de precauţie

(1) Clauza unui contract de asigurare instituie măsuri de precauţie atunci cînd acea clauză, formulată ca o obligaţie sau ca o condiţie de plată a indemnizaţiei sau a despăgubirii de către asigurător, cere de la contractant sau de la asigurat, înainte de survenirea cazului asigurat, să îndeplinească sau să se abţină de la anumite acţiuni care nu ţin de plata primei de asigurare.
(2) Dacă contractul de asigurare prevede că, în cazul neîndeplinirii măsurii de precauţie, asigurătorul are dreptul la rezoluţiunea asigurării, atunci clauza respectivă poate fi invocată doar dacă contractantul sau, după caz, asiguratul nu le-a îndeplinit cu intenţia de a cauza prejudiciu ori din culpă gravă, dar cunoscînd că există probabilitatea că prejudiciul va surveni. Asigurătorul este decăzut din dreptul la rezoluţiune dacă nu îl exercită în termen de o lună din momentul cînd a aflat sau apar indicii că măsura de precauţie nu a fost îndeplinită.
(3) Dacă contractul de asigurare prevede că, în cazul neîndeplinirii măsurii de precauţie, asigurătorul este eliberat total sau parţial de răspundere, atunci clauza respectivă poate fi invocată doar în măsura în care prejudiciul a fost cauzat prin neîndeplinirea ei de către contractant sau, după caz, asigurat cu intenţia de a cauza prejudiciu ori din culpă gravă, dacă a cunoscut sau trebuia să cunoască că există probabilitatea că prejudiciul va surveni.
(4) Contractantul sau, după caz, asiguratul are dreptul la indemnizaţie sau despăgubire de asigurare chiar şi cînd prejudiciul este cauzat prin neîndeplinirea din neglijenţă a măsurii de precauţie. Clauza care exclude răspunderea şi în caz de neglijenţă a contractantului sau, după caz, a asiguratului la neîndeplinirea măsurii de precauţie poate fi invocată dacă este exprimată clar.