Articolul 2036. Reparaţia prejudiciului moral
(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri.
(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial.
(3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului , muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacţie echitabilă persoanei vătămate doar cînd aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat şi persoana vătămată astfel va putea obţine o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit.
(5) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr-o hotărîre judecătorească definitivă.
Adnotare:
▮ Jurisprudență:
Privitor la prejudiciul moral → Studiu al jurisprudenței: pretium doloris – cu titlu de prejudiciu moral (coord. Octavian Cazac), 2021, Chișinău. Disponibil: animus.md/blog/pretium-doloris/.
Încheierea Col. civ. CSJ din 7 octombrie 2020 (nr. 2ra-1066/20)
Citat din Încheiere:
Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral din acțiunea inițială, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că este susceptibil
reparației prejudiciul moral cauzat prin atingerea adusă doar drepturilor personale nepatrimoniale, cât și în cazurile expres stabilite prin lege.
Astfel, prima instanță și instanța de apel au constatat că [reclamantului] i-a fost adusă atingere dreptului de proprietate, care este un drept patrimonial.
Corespunzător, prejudiciul moral, care se pretinde a fi suportat, nu este pasibil reparației.
Prin urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia de a respinge pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, aceasta fiind lipsită de temei legal.