A A A + | -

Articolul 2167. Capacitatea succesorală

(1) Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a moşteni.
(2) Orice persoană care are capacitate de folosinţă are şi capacitate succesorală.
(3) Dacă legea nu prevede altfel, pot fi moştenitori doar persoanele fizice care sînt în viaţă la momentul deschiderii moştenirii sau persoanele juridice care există la momentul deschiderii moştenirii.
(4) Copilul născut viu după deschiderea moştenirii se consideră că are capacitate succesorală la momentul deschiderii moştenirii dacă a fost conceput înainte de momentul deschiderii moştenirii.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 14 iulie 2020
Originea reglementării: §1923 BGB

▮ I. Scopul normei

1.

▮ II. Domeniul de aplicare

2. Capacitatea succesorală este o condiție atât pentru dreptul de moștenire legală cât și dreptul de moștenire testamentară. În cazul moștenirii testamentară, regula existenței capacității succesorală poate fi depășită prin desemnarea viitorului copil ca moștenitor subsecvent.  În acest caz, norma se va aplica în mod adaptat, iar copilul va trebui să aibă capacitate succesorală la momentul deschiderii moștenirii subsecvente.

▮ III. Nașterea după decesul celui care a lăsat moștenirea

3. În mod normal pentru a avea drept de moștenire persoana trebuie să fie vie la momentul deschiderii moștenirii. Alin.(3) deschide calea pentru excepții legale.

4. O primă excepție legală, clasică este prevăzută de alin.(4), este ficțiunea juridică a capacității succesorale anticipate: copilul născut după deschiderea moştenirii se consideră că are capacitate succesorală la momentul deschiderii moştenirii cu două condiții: a) copilul s-a născut viu; și b) copilul a fost conceput înainte de momentul deschiderii moştenirii.

5. O problema juridică nouă, care nu are o reglementare expresă, este generată de noile tehnologii de asistare medicală a reproducerii umane. Potrivit Legii nr. 138/2012 privind sănătatea reproducerii, acestea constituie un act medical ce cuprinde ansamblul tratamentelor şi procedurilor de (i) inseminare artificială sau (ii) de fertilizare in vitro, de manipulare medicală în laborator a materialului genetic feminin şi masculin în scopul fecundării artificiale a ovulelor şi implantării acestora.

6. În acest context, se pune problema, până ce ipotetică, a recunoașterii dreptului de moștenire a copilului născut din inseminare artificială sau fertilizare in vitro de către femeia care era fie soția lui de cujus sau partenera (în sensul Legii 138/2012), iar după deschiderea moștenirii, ia decizia de a recurge la această tehnologie folosind sperma lăsată de către de cujus când era în viață. Din art. 9 al Legii nr. 138/2012 rezultă principiului consimțământului lui de cujus, ceea ce ar face ilegală folosirea tehnologiei după decesul lui de cujus.

Articolul 9. Folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane (4) Folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane este posibilă numai în baza consimţămîntului informat scris al pacienţilor, care va include informaţii veridice şi complete despre: a) esenţa tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane care urmează a fi folosite; b) aspectele medicale şi cele legale ale procedurilor ce urmează a fi efectuate; c) riscurile asociate, efectele secundare şi complicaţiile posibile; d) rezultatele aşteptate în urma tratamentului efectuat şi factorii de care depinde rezultatul. (5) Femeia şi bărbatul aflaţi în căsătorie înregistrată în modul stabilit de lege au dreptul la folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane cu condiţia acordului reciproc al soţilor. (6) Femeia şi bărbatul care nu se află în căsătorie înregistrată în modul stabilit de lege au dreptul la folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane cu condiţia acordului reciproc al partenerilor. (7) Femeile solitare au dreptul la folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane cu utilizarea spermei donatorului în baza cererii semnate de ele.

Articolul 9. Folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane
(11) Persoanele (persoana) care şi-au dat consimţămîntul informat scris pentru folosirea tehnologiilor de asistare medicală a reproducerii umane, în cazul naşterii la ei prin această metodă a unui copil, se înscriu ca părinţi ai acestui copil în modul stabilit de Codul familiei şi nu sînt în drept să conteste maternitatea şi paternitatea, făcînd referinţă la aceste circumstanţe.
(12) Copiii născuţi în urma inseminării artificiale sau fertilizării in vitro au aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi prin reproducere naturală.

La fel, potrivit art. 49 alin.(3) lit a) din Codul familiei, nu au dreptul să conteste paternitatea soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau implantarea embrionului soţiei.

Articolul 10. Inseminarea artificială cu sperma soţului sau a donatorului
(1) Procedura inseminării artificiale se poate realiza prin:
a) inseminare cu sperma soţului/partenerului;
b) inseminare cu sperma unui donator.
(2) Inseminarea artificială cu sperma soţului/partenerului se foloseşte în caz de impotenţă sau de incompatibilitate biologică între parteneri, precum şi în cazul în care sperma nu are calitatea şi cantitatea de spermatozoizi necesare fecundării.
(3) Inseminarea artificială cu spermă prelevată de la donator se efectuează în cazul infertilităţii masculine, ce nu poate fi tratată prin nici o altă metodă, sau în cazul prezenţei unor probleme genetice cu risc înalt de transmitere la făt.
(4) Cuplurile a căror infertilitate este cauzată de factorul masculin pot să beneficieze atît de donarea anonimă a spermei, cît şi de donarea neanonimă (spermă obţinută de la o rudă a soţului).
(5) Femeile solitare, de asemenea, au dreptul la procedura de inseminare cu spermă donată.

Articolul 906. Notificările referitoare la neexecutare

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune