A A A + | -

Articolul 2176. Decăderea din dreptul la moştenire

(1) În sensul prezentei cărţi, un succesibil decade din dreptul la moştenire dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii moştenirii;
b) este nedemn de a moşteni;
c) este dezmoştenit prin dispoziţie testamentară;
d) renunţă la moştenire.
(2) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător decăderii legatarului din dreptul asupra legatului.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 5 iulie 2021

▮ I. Scopul articolului

1. Până la deschiderea moștenirii rudele și soțul lui de cujus nu au un drept de moștenire actual, ci doar o speranță de a fi moștenitor în viitor.  Dispoziția legală folosește noțiunea de „succesibil” pentru a desemna persoanele care au o eventuală chemare de a succeda, dar subzistă încă o incertitudine în privința chemării efective a moștenire [în doctrina rusă se vorbește despre „moștenitori eventuali ai viitorului defunct” („эвентуальныe наследники будущего наследодателя”), v. E. Yu. Petrov, Comentariu la art. 1110, în Comentariul #Glossa la art. 1110–1185 CC FR, p. 36].  Această noțiune este folosită și în limbajul juridic francez și românesc, însă cu o conotație puțin diferită.  Alegerea noțiunii succesibil în art. 2176 (care nu se mai repetă undeva în C. civ.) s-a făcut pentru unicul motiv de a nu numi acea persoană „moștenitor”, noțiune care indică, în mod normal, persoana care a dobândit legal un drept de moștenire.

Speranța succesibilului ar putea să nu se mai materializeze din cauza unui fapt întâmplat până la deschiderea moștenirii:

  • succesibilul a decedat înainte de de cujus;
  • succesibilul a săvârșit o faptă care îi face nedemn, fapt care a întemeiat anularea devoluțiunii de către instanța de judecată pe baza unei acțiuni în anulare introduse după deschiderea moștenirii (art. 2172 alin.(2);
  • succesibilul a fost dezmoștenit de către de cujus, fapt care s-a întâmplat în temeiul unei dispoziții testamentare valabile.   Moștenitorul rezervatar nu decade de la moștenire în acest temei.

Alteori, deși dreptul de moștenire deja s-a născut, un moștenitor poate renunța ulterior la ea.

2. În fiecare din aceste cazuri, persoana este străină de moștenire, neavând niciun drept și nicio obligație.  Se consideră că ea niciodată nu a fost moștenitor.  Totuși, renunțătorul s-a bucurat, pe perioada dintre deschiderea moștenirii și renunțare de o aparență de drept de moștenire și ar fi putut chiar participa la administrarea masei succesorale.  Pentru această situație el are situația juridică a unui gerant al afacerilor altuia (art. 2407).

3. Reglementările privind moștenirea (cartea 4-a C. civ.) folosesc frecvent noțiunea totalizatoare „decăderea de la moștenire a moștenitorului”, fiind preluată din BGB (ger. — Wegfall eines Erben).  Spre deosebire de C. civ., BGB nu definește decăderea de la moștenire, contururile noțiunii fiind definite de jurisprudența și doctrina germane.  Această experiență a fost împrumutată la redactarea cărții 4-a C. civ. în vigoare din 1 martie 2019.  Noțiunea discutată nu este cunoscută dreptului succesoral francez sau românesc.

4. Cele patru cazuri menționate de alin.(1) nu sunt unicele cazuri de înlăturare de la moștenire a unui succesibil.  Similară decăderii este:

  • „excluderea” de la moștenire a soțului supraviețuitor pe unul din temeiurile prevăzute la art. 2187, în cazul moștenirii legale, ori art. 2208, în cazul moștenirii testamentare;
  • decăderea părintelui din dreptul de a moșteni în caz de deces al copilului său, ca efect al decăderii generale din drepturile părintești față de acel copil (art. 2161 alin.(2)), caz care pare a fi asimilat nedemnității, însă are particularitatea că survine de drept, fără a fi necesară o acțiune de declarare a nedemnității succesorale.
Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2176 [online]. Codul civil Adnotat [citat 5 iulie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/2176/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

Articolul 906. Notificările referitoare la neexecutare

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune