Articolul 2665. Norme speciale privind numirea şi împuternicirile unui administrator al masei succesorale în anumite situaţii
(1) Atunci cînd numirea unui administrator este obligatorie sau obligatorie la cerere, în temeiul legii statului în care se află instanţele judecătoreşti competente să se pronunţe asupra succesiunii conform prezentului capitol, iar legea aplicabilă succesiunii este o lege străină, instanţele din acel stat, atunci cînd sînt sesizate, pot să numească unul sau mai mulţi administratori ai masei succesorale în conformitate cu propria lor lege, cu respectarea condiţiilor prevăzute în acest articol.
(2) Administratorul numit (administratorii numiţi) în conformitate cu prezentul alineat este îndrituit (sînt îndrituiţi) să execute testamentul defunctului şi/sau să administreze masa succesorală a acestuia în condiţiile legii aplicabile succesiunii. În cazul în care legea respectivă nu prevede administrarea masei succesorale de către o persoană care nu are calitatea de beneficiar, instanţele judecătoreşti din statul în care urmează să fie numit administratorul pot desemna un administrator terţ în conformitate cu propria lor lege, dacă respectiva lege nu dispune altfel şi dacă există un conflict grav de interese între beneficiari sau între beneficiari şi creditori sau alte persoane care au garantat datoriile defunctului, un dezacord între beneficiari cu privire la administrarea masei succesorale sau o masă succesorală dificil de administrat din cauza naturii bunurilor.
(3) Administratorul numit (administratorii numiţi) în conformitate cu alin.(1) sau, după caz, alin.(2) este singura persoană (sînt singurele persoane) îndrituită (îndrituite) să exercite împuternicirile menţionate la alin.(4)-(8).
(4) Persoana numită ca administrator (persoanele numite ca administratori) în conformitate cu alin.(1)-(3) exercită acele împuterniciri de administrare a masei succesorale pe care le poate (pot) exercita în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii. Autoritatea care face numirea stabileşte, în cuprinsul hotărîrii sale, condiţiile de exercitare a acestor împuterniciri în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii.
(5) Atunci cînd legea aplicabilă succesiunii nu conferă competenţe suficiente pentru prezervarea bunurilor din masa succesorală sau pentru protejarea drepturilor creditorilor sau ale altor persoane care au garantat datoriile defunctului, autoritatea care face numirea poate hotărî să permită administratorului (administratorilor) să exercite, pe bază reziduală, împuternicirile prevăzute în acest scop în legea proprie şi poate stabili, în hotărîrea sa, condiţii specifice pentru exercitarea respectivelor împuterniciri în conformitate cu acea lege.
(6) Atunci cînd exercită astfel de împuterniciri reziduale, administratorul (administratorii) trebuie să respecte legea aplicabilă succesiunii în ceea ce priveşte transferul de proprietate asupra masei succesorale, răspunderea pentru datoriile succesiunii, drepturile beneficiarilor, inclusiv, atunci cînd este cazul, dreptul de a accepta sau de a renunţa la succesiune şi împuternicirile executorului testamentar al defunctului.
(7) Fără a aduce atingere alin.(4)-(6), autoritatea care numeşte unul sau mai mulţi administratori în conformitate cu alin.(1)-(3) poate hotărî, cu titlu de excepţie, atunci cînd legea aplicabilă succesiunii este legea unui stat terţ, să confere respectivilor administratori toate împuternicirile de administrare prevăzute în legea statului în care sînt numiţi.
(8) Atunci cînd exercită astfel de împuterniciri, administratorii trebuie să respecte, în special, vocaţia succesorală a beneficiarilor şi stabilirea drepturilor lor succesorale, inclusiv drepturile lor la o rezervă succesorală sau la pretenţii asupra masei succesorale ori contra moştenitorilor în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii.
Adnotare:
Originea reglementării: art. 29 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012