Articolul 295. Abuzul de control

(1) În cazul în care persoana juridică controlată care a fost administrată conform instrucţiunilor date de persoana juridică care exercită controlul, în interesul grupului, nu are şanse obiective, din contul propriilor resurse, să evite intrarea în procedură de insolvabilitate (punct de criză), persoana juridică care exercită controlul este obligată să efectueze fără întîrziere nejustificată o restructurare fundamentală sau să iniţieze procedura de insolvabilitate.
(2) Persoana juridică care exercită controlul este obligată să plătească datoriile nestinse ale persoanei juridice controlate apărute înainte de punctul de criză:
a) dacă încalcă dispoziţiile alin.(1);
b) dacă a administrat persoana juridică controlată într-un mod care i-a cauzat un prejudiciu;
c) dacă i-a permis persoanei juridice controlate să se individualizeze cu grupul ori să facă trimitere la reputaţia grupului, astfel încît creditorii ar putea considera, cu bună-credinţă, că persoana juridică care exercită controlul va menţine solvabilitatea persoanei juridice controlate.
(3) Se prezumă că persoana juridică care exercită controlul cunoştea sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască faptul că persoana juridică controlată a ajuns la un punct de criză.
(4) Doar administratorul insolvabilităţii/lichidatorul persoanei juridice controlate poate cere executarea obligaţiei prevăzute la alin.(2).