Articolul 333. Repararea prejudiciului în caz de nulitate a actului juridic

(1) În cazul în care un act juridic este nul sau anulat, total ori parţial, o parte poate cere de la cealaltă parte repararea prejudiciului suportat din cauza nulităţii dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) partea prejudiciată nu a cunoscut şi nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii la momentul suportării prejudiciului;
b) cealaltă parte a cunoscut sau trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii;
c) încălcînd cerinţele bunei-credinţe, cealaltă parte a lăsat partea prejudiciată să acţioneze într-un mod care a cauzat prejudiciul.
(2) Prejudiciul supus despăgubirii reprezintă suma de bani care va repune partea prejudiciată, în măsura maximă posibilă, în situaţia în care ea s-ar fi aflat dacă actul juridic nu se încheia sau dacă clauza lovită de nulitate nu se includea în actul juridic. În special, se vor despăgubi cheltuielile suportate de către partea prejudiciată cu ocazia încheierii actului juridic şi în vederea pregătirii pentru executarea obligaţiilor prevăzute de act.
(3) Cu toate acestea, despăgubirile nu acoperă profitul pe care partea prejudiciată îl aştepta de la executarea obligaţiilor prevăzute de act. În cazul în care cealaltă parte a acţionat cu intenţie sau culpă gravă, despăgubirile vor acoperi şi ratarea de către partea prejudiciată a oportunităţii rezonabile de a încheia un act juridic cu un terţ.
(4) Dacă sînt întrunite condiţiile răspunderii prevăzute de prezentul articol, partea prejudiciată nu este decăzută din dreptul de a cere despăgubiri doar pentru că este cea care a invocat nulitatea.
(5) În cazul în care nulitatea se întemeiază pe violenţă, leziune sau pe faptul că o clauză este abuzivă, partea prejudiciată poate cere despăgubiri conform prezentului articol chiar dacă cunoştea ori trebuia, în mod rezonabil, să cunoască temeiul nulităţii la data încheierii actului juridic.