Articolul 427. Situaţia terţului dobînditor de rea-credinţă

(1) Cel care a fost îndreptăţit, printr-un act juridic valabil încheiat, să ceară înregistrarea unui drept supus înregistrării în folosul său poate cere instanţei de judecată să dispună înregistrarea dreptului său şi radierea din registru a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang superior faţă de dreptul înregistrat în folosul unui terţ dacă legea permite coexistenţa acestor drepturi concurente, însă numai dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
a) actul juridic pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul să fie anterior celui în baza căruia s-a efectuat înregistrarea în folosul terţului;
b) dreptul reclamantului şi cel al terţului dobînditor să provină de la un autor comun;
c) înregistrarea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terţul dobînditor prin violenţă sau dol, după caz.
(2) Radierea sau acordarea rangului superior poate fi cerută şi dacă violenţa ori dolul a provenit de la o altă persoană decît terţul dobînditor, dar numai dacă acesta din urmă a cunoscut sau, după caz, trebuia să cunoască această împrejurare la data încheierii actului juridic în baza căruia a dobîndit dreptul supus înregistrării.
(3) Dreptul la acţiune se prescrie în termenul de prescripţie al acţiunii în nulitate pentru violenţă sau eroare, dar nu poate depăşi 3 ani de la data înregistrării de către terţ a dreptului în folosul său.