A A A + | -

Articolul 43. Drepturi ale personalităţii

(1) În condiţiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate şi reputaţie profesională, la propria imagine, la respectarea vieţii intime, familiale şi private, la protecţia datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei şi corpului său după deces, precum şi la alte asemenea drepturi recunoscute de lege.
(2) Aceste drepturi sînt insesizabile şi inalienabile.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 27 august 2020

[…]

 

Но затем личность растет, и понятие субъекта прав наполняется все более и более широким содержанием; личность добивается признания за собой новых и новых прав. При этом, разумеется, рост ее субъективных прав идет параллельно росту самого ее внутреннего содержания, росту ее интересов.
[Покровский И. А. Основные проблемы гражданского права. – Пг., 1917, ст. 101]

Dar pe urmă personalitatea crește, și noțiunea de subiect de drept se umple cu un conținut tot mai larg; personalitatea obține recunoașterea unor noi și noi drepturi. Concomitent, evident, creșterea drepturilor ei subiective este însoțită de creșterea a conținutului ei intern, de creșterea intereselor sale.
[Pokrowsky I. A. Principalele probleme ale dreptului civil, St. Pt, 1917, p. 101]

[…]

▮ Dreptul la onoare și demnitate

Jurisprudența CtEDO

În cauza Monica Macovei vs. România (cererea nr. 53028/14, hotărârea din 28 iulie 2020), CtEDO a criticat hotărârile instanțelor judecătorești române de a o obliga pe politiciana Monica Macovei să plătească despăgubiri morale unui alt policitian vizat de declarațiile ei publice, în mărime de 2.300 euro persoanei și cheltuiala de publicare a dezmințirii de 2.205 euro (§100 din hotărâre).

Citat din Hotărârea CtEDO:

97. În lumina considerentelor expuse mai sus — neajunsurile în motivarea instanțelor de apel și recurs la examinarea cauzei (vezi paragrafele 83 și 88 de mai sus) și aparentul eșec al acelor instanțe de a examina consecințele pe care le-ar fi avut posibila calificare a afirmațiilor reclamantei ca fiind de o natură colectivă, în contextul mai larg în care ele au fost făcute (vezi paragrafele 91-94 de mai sus), coroborate cu efectul înfiorător pe care pedeapsa aplicată reclamantei a avut-o asupra libertății ei de exprimare (vezi paragraful 96 de mai sus) — Curtea constată că instanțele naționale nu au reușit să atingă un echilibru echitabil între interesele relevante și nici să fixeze „o nevoie socială presantă” pentru a pune protecția reputației lui D.Ş., oferită de Articolul 8 al Convenției, deasupra dreptului la libertatea exprimare al reclamantei, garantat de Articolul 10 al Convenției. Curtea, prin urmare, ajunge la concluzia că ingerința în dreptul la libertatea de exprimare al reclamantei nu era „necesară într-o societate democratică”.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 43 [online]. Codul civil Adnotat [citat 27 august 2020]. Disponibil: animus.md/adnotari/43/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

Articolul 906. Notificările referitoare la neexecutare

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune