A A A + | -

Articolul 573. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi

(1) Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit.
(2) Bunurile de folosinţă individuală (îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea), cu excepţia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale soţului care le foloseşte, chiar dacă sînt dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune ale soţilor.
(3) Bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 4 septembrie 2020

I. Scopul normei

1. Articolul are menirea de a delimita bunurile care intră sub regimul legal al comunității soților și bunurile care rămân în afara comunității.  El se aplică în măsura în care de la el nu s-a derogat prin contract matrimonial.  La fel, nimic nu se opune ca, la partajul bunurilor comune soții să deroge de la dispozițiile acestui articol, înțelegerea având valoarea unei tranzacții (eventual, dacă se transmite un bun personal — el va avea rolul de sultă), dar sub rezerva respectării drepturilor terților (în special a creditorilor).  În orice caz, reglementarea actuală nu permite ca prin contract matrimonial bunurile dobândite înainte de căsătorie să fie declarate bunuri comune, or contractul matrimonial are efect prospectiv, dar nu retroactiv (art. 29 alin.(3) C. fam).

II. Momentul dobândirii dreptului asupra bunului

2. Momentul dobândirii unui drept de către un soț și intrării sale în patrimoniul acelui soț se determină de regulile privind dobândirea drepturilor respective.  În materie de drept de proprietate, regulile fundamentale sunt cuprinde în art. 510, care face distincție după cum dreptul se supune înregistrării într-un registru de publicitate (imobile, automobile {de la 1 martie 2019}, părți sociale în SRL sau acțiuni în SA, proprietatea industrială) ori nu (alte bunuri mobile) (v. adnotarea la art. 510).  În materie de drepturi de creanță, ele apar din momentul apariției raportulu obligațional (încheierea valabilă a contractului, săvârșirea delictului etc.), chiar dacă sunt contractul cuprinde o condiție suspensivă.

3. Totuși, momentul dobândirii dreptului nu este criteriul definitiv pentru a delimita dacă un drept este comun al soților ori personal al soțului dobânditor. Un corectiv este adus de principiul că bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul căsătoriei, însă din banii personali ai unui soț (fie că deținuți înainte de căstorie, fie că obținuți pe timpul căsătorie însă prin donație sau moștenire), rămân bunuri personale.

Ilustrația 1

Înainte de căsătorie soțul B a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, dar nu și-a înregistrat dreptul de proprietate în RBI.  B s-a căsătorit cu soția A.  Ulterior, B și-a înregistrat dreptul asupra imobilului cumpărat.  Peste câțiva ani, în contextul procesului de divorț și partaj al bunurilor comune soția A invocă faptul că imobilul este bun comun și cere partajarea lui, pe motiv că a fost dobândit cu titlu oneros, pe timpul căsătoriei.

Imobilul într-adevăr a fost dobândit în timpul căsătoriei, însă dacă el a fost plătit din banii personali ai soțului B, el rămâne bun personal.  Un argument mai important însă, este că soțul A a dobândit imobilul în baza dreptului de creanță apărut înainte de încheierea căsătoriei (căruia îi corespunde obligația de a da {lat. - dare} a vânzătorului).  Iar dreptul de proprietate asupra imobilului subrogă dreptul de creanță rezultat din contract, și deci preia același regim de element personal, și nu comun, în patrimoniul soțului B.

Jurisprudență

Dobândirea unui bun în afara căsătoriei sau în etapa de concubinaj

1. Apartamentul dobândit de unul din soți înainte de căsătorie este bun personal chiar dacă la cumpărarea apartamentului prețul a fost plătit din banii la care a contribuit și celălalt soț (pe atunci, doar viitor soț). Decisiv este că la momentul înregistrării în RBI a dreptului de proprietate, cumpărătorul pârât încă nu era căsătorit reclamanta.
[cauza nr. 2ra-276/2016, Decizia din 16 martie 2016 Col. civ. CSJ]

2. Faptul că un bărbat și o femeie au trăit în concubinaj 20 de ani nu este suficient pentru a declara bun comun în devălmășie imobilul care aparține doar unuia, și în care celălalt a contribuit cu îmbunătățiri. Doar căsătoria declanșează aplicarea regulii de la alin.(3).
[cauza nr. 2ra-1069/15, Încheierea din 6 mai 2015 Col. civ. CSJ]

3. Din păcate, uneori, instanțele de judecată nu sunt consistente în a reitera că concubinajul nu are efectul dobândirii unei proprietăți comune în devălmășie [Decizia Col. civ. al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2020, dosarul nr. 2a-1254/19, menținută prin Încheierea Col. civ. CSJ din 7 octombrie 2020,dosarul nr. 2ra-1209/20].  Instanțele au judecat pe echitate (contra legem), aceeași soluție, echitabilă, dar și legală putea fi atinsă prin alte mecanisme, cum ar fi aplicarea regulilor comisionului (concubina a cumpărat nu doar pentru sine, ci și pentru concubin).

În special, este derutant acest pasaj al Deciziei Col. civ. al Curții de Apel Chișinău:

În astfel de împrejurări, instanța de fond corect a constatat că bunurile imobile au fost procurate din mijloacele financiare comune ale lui [reclamantul concubin apoi soț GD] și [pârâta concubină apoi soție SE], constituind proprietatea comună a acestora.
Având în vedere că nu se cunoaște aportul fiecărui coproprietar la dobândirea bunului, precum și ținând cont de faptul că aceștia se aflau în relații de
concubinaj și duceau gospodărie comună, proprietatea este comună în devălmășie, iar cotele-părți se prezumă a fi egale.
[…]
Din actele cauzei și explicațiile părților instanța de apel a constatat că [reclamantul concubin apoi soț GD] și [pârâta concubină apoi soție SE] s-au aflat în relații de concubinaj începând cu sfârșitul anului 2006 și până în anul 2016, fapt recunoscut de ambele părți. Mai mult, la 23 noiembrie 2008, părțile au oficializat căsătoria religioasă (cununia), iar în anul 2009 s-a născut copilul comun al acestora (f.d.12).
La 23 aprilie 2009, între [RG], în calitate de vânzător, și [pârâta concubină apoi soție SE], în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat cu nr. 2110, ce are ca obiect casa de locuit (număr cadastral *****.01) cu construcțiile accesorii (numere cadastrale *****.02 și *****.03) și lotul de pământ aferent (număr cadastral *****), situate în ***** (f.d.10-11).
Astfel, este cert faptul că bunurile imobile menționate au fost dobândite în perioada când părțile litigante se aflau în relații de concubinaj și duceau gospodărie comună.

Dobândirea bunului în timpul căsătoriei, dar din bani personali

2. Poziția Plenului CSJ:

22. [… ] Nu sînt proprietate comună bunurile dobîndite în timpul căsătoriei din mijloacele personale ale unuia dintre soţi, care i-au aparţinut înainte de încheierea căsătoriei, precum şi obţinute prin donaţie ori moştenire (art.22 C.F.).
[Hot. Plen. CSJ (fosta Judecătorie Supremă a RM) nr.10 din 15 noiembrie 1993, cu modificările ulterioare]

3. Soțul care a cumpărat un apartament în timpul căsătoriei din bani personali este proprietar personal al apartamentului.  Dacă, la înregistrarea dreptului în RBI, celălalt soț a fost înregistrat ca coproprietar devălmaș, soțul proprietar personal are la îndemână acțiunea de rectificare.
[cauza nr. 2ra-46/15, Decizia din 28 ianuarie 2015 Col. civ. CSJ]

Citat din Decizia CSJ:

La data de 08 martie 2002, recurenta [LA/soția] a încheiat căsăstoria cu [CG/soțul], iar ulterior încheierii acesteia, la data de 25.06.2002, aceasta întrăinează apartamentul nr. 67 situat în or. Bălţi, str. Strîi 17. La data de 04.10.2002 recurenta [LA/soția] a încheiat un alt contract de vînzare-cumpărare nr. 3711, asupra apartamentului nr. 23, situat în or. Bălţi, str. Suceava 12, în rezultatul căruia a intrat de drept şi de fapt în proprietatea acestuia.
În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că atît instanţa de apel cît şi instanţa de fond urmau să aprecieze în ansamblu toate probele anexate la materialele cauzei, dat fiind faptul că, din Extrasul OCT Bălţi, filiala ÎS “Cadastru”, este ferm reglementat că apartamentul nr. 67 din str. Strîi 17, mun. Bălţi i-a aparţinut cu drept de proprietate [LA/soția] cu cota-parte de 1.0.
Mai mult ca atît, instanţa de apel eronat a apreciat probele şi nu a luat în consideraţie faptul că ap. nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi a fost cumpărat aproape în echivalentul preţului de vînzare-cumpărare a primului bun imobil deţinut de ultima pînă la înregistrarea căsăstoriei.
La caz, instanţa de recurs reţine că bunul înstrăinat la 25 iunie 2002 şi care i-a aparţiunut recurentei pînă la înregistrarea căsătoriei a fost vîndut la preţul de 27700 lei, iar apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12 din or. Bălţi, conform contractului de vînzare-cumpărare din data de 04 octombrie 2002 a fost procurat la preţul de 27000 lei.(f.d.9, 85)
[…]
Totodată, în susţinerea poziţie sus-enunţate, colegiul judiciar i-a act şi de faptul că conform declaraţiei puse sub semnătură, pîrîtul [CG/soțul] în faţa Judecătoriei Buftea la momentul desfacerii căsătoriei, a menţionat că nu are de împărţit bunuri comune dobîndite în timpul căsătoriei, (f.d.50), iar toate acestea repetat combat cele menţionate de către instanţa de apel şi certifică cu vehemenţă faptul că apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002, aparţine cu drept de proprietate exclusivă doar recurentei [LA/soția], nu şi pîrîtului. Or, recipisa declaraţiei eronat nu a fost reţinută de către instanţa de apel, cu putere probantă în vederea anulării dreptului de proprietate înregistrat asupra bunului imobil.
[Elementul de rectificare a registrului]
Reieşind din normele citate, raportate la circumstanţele stabilite mai sus, completul judiciar menţionează că [LA/soția] urmează a fi recunoscută ca unicul proprietar asupra apartamentului nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002, nr. cadastral 030020603801023, întrucît pîrîtul la caz, [CG/soțul] care nu s-a prezentat niciodată în instanţa de judecată din momentul examinării pricinii în fond, deşi a fost legal citat, nu a dovedit dreptul deţinut asupra apartamentului litigios precum şi legalitatea înregistrării dreptului de proprietate a acestuia asupra la ½ cotă parte.
[Dispozitiv]
Se admite acţiunea depusă de către [LA/soția] împotriva lui [CG/soțul] cu privire la recunoaşterea bunului imobil proprietate personală.
Se recunoaşte apartamentul nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002 cu nr. cadastral 030020603801023, proprietate personală exclusivă a [LA/soția] şi stabilirea cotei-părţi de 1,0 după dînsa.
Se obligă Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi de a înregistra dreptul de proprietate şi de a efectua modificările în Registrul Bunurilor Imobile asupra apartamentului nr. 23 din str. Suceava 12, or. Bălţi cumpărat la data de 04 octombrie 2002 cu nr. cadastral 030020603801023, după [LA/soția]. […]

5. Pentru aplicarea regulii de la art. 573 alin.(3) se iau în cont doar investițiile făcute de celălalt soț în timpul căsătoriei cu condiția că bunul, la momentul sporirii valorii, era proprietatea soțului, și nu a unui terț (în speță, părintele soțului).  Faptul că ulterior investiției soțul îl dobândește în proprietate prin moștenire de la părinte nu atrage aplicarea alin.(3).
[cauza nr. 2ra-3271/14, Decizia din 28 noiembrie 2014 Col. civ. CSJ]

Citat din decizia CSJ:

În circumstanţele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că nu pot fi reţinute argumentele [VR/soția] din acţiunea reconvenţională cu privire la faptul că ei din anul 1989 au contribuit din mijloace comune la îmbunătăţirea imobilului primit prin moştenire de către [VR/soțul], dat fiind faptul că cota cea mai mare recurentul-reclamant a moştenit-o la 17 ianuarie 1991, adică ulterior încheierii căsătoriei, şi respectiv potrivit celor invocate au contribuit la
reconstrucţia bunului care nu este proprietatea lui [VR/soțul]. Nu sunt pertinente aceste argumente şi din motivul că sunt lipsite de suport probatoriu, logic şi cronologic, deoarece intimata-pîrîtă indică că [VR/soțul] la 17 ianuarie 1991 moşteneşte un bun cu suprafaţă mai mică, iar peste două luni la 12 martie 1991 în baza Deciziei Comitetului Executiv Raional Sovietic or.Chişinău nr.5/4.10 sunt legiferate construcţii mai majore.
[…]
În astfel de circumstanţe şi avînd în vedere că bunul imobil constituit din casa de locuit nr. 26, situată pe str. Cetatea Chilia, mun. Chişinău situată pe lotul de teren cu suprafaţa de 0,06 ha, care constă din casa de locuit lit.A, Al, A2, A3, a, a1, cu şapte odăi cu suprafaţa totală de 104,9 m.p., inclusiv suprafaţa locativă 86,3 m.p. recurentul [VR/soțul] 1-a dobîndit prin moştenire, precum şi faptul că din cumulul de probe se constată că reconstrucţia acestui imobil a fost efectuată în perioada anticipată căsătoriei părţilor, iar intimata Valentina Raeţcaia nu a probat
faptul sporirii simţitoare a acestui bun în perioada căsniciei, şi prin urmare pretenţia acţiunii reconvenţionale cu privire la recunoaşterea casei de locuit din str.Cetatea Chilia, 26, mun.Chişinău ca proprietate comună în devălmăşie a părţilor urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

6. Atunci când un soț invocă regula alin.(3), nu este suficient să demonstreze că valoarea bunului a sporit (comparând valoarea la începutul căsătoriei și la finalul căsătoriei), ci și că mijloace comune au fost folosite pentru sporirea acestei valori.
[cauza nr. 2ra-1348/19, Decizia din 25 septembrie 2019 Col. civ. CSJ]

Citat din Decizie:

Colegiul decelează că în susținerea pretențiilor reclamantei [OM/soția] privind recunoașterea a 1/2 cotă-parte ideală din terenul pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX, ca fiind proprietate în devălmășie a soților [OM/soția] și [DO/soțul], cu partajarea acestui bun prin atribuirea [OM/soția] și lui [DO/soțul] a câte 1/4 cotă-parte ideală din terenul respectiv, aceasta urma să demonstreze că din contul mijloacelor comune ale soţilor [DO/soțul] și [OM/soția] sau al mijloacelor sale ori în urma doar a muncii sale, valoarea a 1/2 cotă-parte din terenul cu nr. cadastral XXXXX a sporit simţitor.
Însă, reclamanta [OM/soția] și-a întemeiat aceste pretenții doar pe aserțiunea că valoarea terenului cu nr. cadastral XXXXX a sporit simţitor, și anume de la suma de 952 lei, până la suma de 996 477 lei, ca efect al construirii pe acest teren a casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX.01.
Aici, Colegiul consideră necesar să reitereze că valoarea terenului cu nr.
cadastral XXXXX în sumă de 952 lei este indicată în certificatul cu privire la valoarea bunului imobil nr. 0101/11/36634, eliberat de Oficiul cadastral teritorial Chișinău nr. 1, filiala ÎS „Cadastru”, la data de 14 noiembrie 2011, reprezentând valoarea cadastrală, și nu valoarea de piață a terenului respectiv.
Mai mult, după cum rezultă din certificatul cu privire la valoarea bunului imobil nr. 0101/11/36634, eliberat de Oficiul cadastral teritorial Chișinău nr. 1,
filiala ÎS „Cadastru”, la data de 14 noiembrie 2011, valoarea cadastrală a terenului cu nr. cadastral XXXXX a fost raportată anume la destinația terenului la acea dată, care era de lot pentru grădină.
Or, este un fapt notoriu că în perioada de referință valoarea cadastrală a unui bun imobil era adesea sub nivelul valorii de piață a acestuia, din care motiv, la 23 august 2013, Agenția Relații Funciare și Cadastru a emis Ordinul nr. 103 pentru aprobarea Instrucţiunii cu privire la modul de actualizare a datelor cadastrale în vederea susţinerii sistemului de impozitare, care a legiferat necesitatea actualizării valorii estimate a bunului imobil, inclusiv prin colectarea tuturor datelor referitoare la caracteristicile tehnice ale bunului imobil, care influenţează valoarea acestuia.
Mai mult, după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 150 din 04 noiembrie 2013, valoarea de piață a terenului cu nr. cadastral XXXXX a fost raportată deja la destinația terenului la acea dată, care era de teren pentru construcții.
Astfel, odată ce reclamanta [OM/soția] nu a prezentat acte din care instanța de judecată ar putea să contrapună valoarea de piață a lotului pentru grădină cu nr. cadastral XXXXX cu valoarea de piață a terenului pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX, este declarativ argumentul [OM/soția] privind sporirea simțitoare a valorii terenului cu nr. cadastral XXXXX, ca efect al construirii pe acest teren a casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX.01.

7. Dacă un soț (reclamant) nu poate demonstra aplicarea regulii art. 573 alin.(3) și bunul personal al celuilalt soț nu poate fi declarat bun comun, soțul (reclamant) are o pretenție de restituire a valorii îmunătățirii conform regulilor accesiunii. Referința din decizia CSJ la art. ex-344 ne pare eronată, și ar fi trebuit să fie, în schimb, la art. ex-329 alin.(3) și (4), actualmente art. 521 alin.(3) și (4).
[cauza nr. 2ra-1348/19, Decizia din 25 septembrie 2019 Col. civ. CSJ]

Citat din Decizie:

Respectiv, având în vedere neîntrunirea condițiilor prevăzute la art. 23 din Codul familiei, pretinsa participare a [OM/soția] la construcţia casei de locuit
individuale cu nr. cadastral XXXXX.01, ce nu-i aparţine cu drept de proprietate, nu constituie temei de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote-părţi ideale din acesta, dar poate constitui, conform art. [ex-]344 alin. (2) din Codul civil în redacția în vigoare la data relevantă speței, temei de încasare a unei compensaţii băneşti, echivalentă cu munca sau cu materialele de construcţie, cu care a contribuit [OM/soția], în cazul recunoașterii dreptului său de proprietate asupra materialelor de construcție respective.

8. Dacă după divorț un fost soț cere restituirea valorii îmbunătățirilor aduse, în timpul căsătoriei, la imobilul care aparține exclusiv celuilalt fost soț, banii folosiți la aducerea îmbunătățirilor se prezumă bani comuni. Prin urmare, reclamantul nu poate cere restituirea valorii întregi a îmbunătățirii, ci doar jumătate.
[cauza nr. 2ra-1039/15, Decizia din 20 mai 2015 Col. civ. CSJ]

Citat din Decizie:

Din normele legale citate rezultă că lucrările de reparație efectuate în apartamentul nr. 27 din str. Ion Neculce, 12 bloc 1, mun. Chișinău în perioada cînd [DB/soția] se afla în căsătorie cu [OL/soțul] constituie avere comună în devălmășie, chiar dacă sînt investite în bunul ce aparține doar unuia din soți. Prima instanță și instanța de apel nu au motivat în hotărîrile contestate din care cauză derogă de la prevederile legale ce reglementează instituția proprietății comune în devălmășie.
[…]
Așadar, întrucît din depozițiile martorilor rezultă că [OL/soțul] a achitat pentru lucrările de reparație în apartamentul nr. 27 din str. Ion Neculce, 12 bloc 1, mun. Chișinău costul cărora conform raportului de expertiză efectuat constituie suma de 12.1121,40 lei și avînd în vedere că suma investită de reclamant a fost în perioada căsătoriei cu [DB/soția] avînd statut de avere comună în devălmășie, ultima urmează să compenseze intimatului ½ cotă-parte din suma investită.
[dispozitiv]
Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de [OL/soțul].
Se încasează de la [DB/soția] în beneficiul lui [OL/soțul] suma de 60.560,50 lei (șaizeci mii cinci sute șaizeci lei și cinzeci bani) cu titlu de cheltuieli investite în reparația apartamentul nr. 27 din str. Ion Neculce, 12 bloc 1, mun. Chișinău.
Se respinge în rest acțiunea lui [OL/soțul].

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 573 [online]. Codul civil Adnotat [citat 4 septembrie 2020]. Disponibil: animus.md/adnotari/573/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art.21 [Recunoașterea drepturilor dobândite valabil sub imperiul legii vechi]

Articolul 1146. Exercitarea dreptului de preemţiune