A A A + | -

Articolul 909. Remedierea de către debitor

(1) În cazul în care executarea nu corespunde condiţiilor obligaţiei, debitorul poate oferi o executare nouă şi conformă dacă aceasta se poate face în interiorul termenului prevăzut pentru executare.
(2) Dacă debitorul nu poate face o ofertă de executare nouă şi conformă în interiorul termenului prevăzut pentru executare, dar, imediat după ce a fost notificat despre neconformitate, se oferă să o remedieze într-un termen rezonabil pe cheltuială proprie, creditorul nu poate recurge la niciun mijloc pentru caz de neexecutare, cu excepţia suspendării executării obligaţiei corelative, înainte de a acorda debitorului un termen rezonabil pentru remedierea neconformităţii.
(3) Cu toate acestea, creditorul nu este obligat să acorde debitorului un termen pentru remediere în una din următoarele situaţii:
a) neexecutarea obligaţiei contractuale în termenul prevăzut pentru executare constituie o neexecutare esenţială;
b) creditorul are motiv să considere că executarea debitorului a fost făcută, contrar bunei-credinţe, cu cunoştinţa neconformităţii;
c) creditorul are motiv să considere că debitorul nu va putea să efectueze remedierea într-un termen rezonabil şi fără a crea inconveniente semnificative sau fără a aduce atingere intereselor legitime ale creditorului;
d) debitorul refuză remedierea, remedierea este imposibilă sau remedierea este în alt mod inoportună, avînd în vedere circumstanţele.
(4) Debitorul suportă cheltuielile de remediere, îndeosebi cheltuielile de transport, de drum, de executare a lucrărilor şi de procurare a materialelor.


Adnotare:
Autor: Marinela Șeremet 
Publicat: 31 iulie 2020
Originea reglementării: Art. III. – 3:202 & III. – 3:203 DCFR

▮ I. Introducere

1. Art. 909 C. civ. urmează a fi aplicat în cazurile în care debitorul nu execută în modul corespunzător prestația la care s-a obligat. Articolul 909 a avut drept referință prevederile din cadrul DCFR și CVIM, unde la art. 48 prevede dreptul vânzătorului de a remedia bunul defect, aceleași prevederi se conțin în Principiile UNIDROIT.

2. Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe transpusă în legislația națională prin Legea privind protecția consumatorului, nr.105 din 13.03.2003 se ghidează după aceleași principii prin ierarhizarea remediilor cumpărătorului în cazul bunurilor cu vicii, astfel oferă vânzătorului posibilitatea să remedieze defectul prin repararea sau substituirea bunului/produsului, iar în cazul în care nu este posibil operaționarea cu aceste remedii, reducerea prețului sau încetarea raportului contractual.

Dreptul de a remedia defectul este o soluție pentru a salva contractul decât a-l rezolvi. Prevederile normative promovează principiul desemnat în doctrină sub noţiunea de favor contractus – favorizarea contractului

▮ II. Scopul

3. Prevederile prezentului articol recunosc și reglementează un drept al debitorului de a remedia prestația în cazul executării necorespunzătoare, acest drept are ca și fundament principiul bunei credințe și vine să accentueze principala direcție a dreptului obligațional, să mențină contractul viu cât mai mult timp posibil astfel ca ambele părți să poată benefica din urma acestuia, să-și atingă interesul contractual și să reducă cheltuielile disproporționare. Astfel, raționamentul din spatele acestui articol este că contractul urmează a fi executat în pofida oricăror inconveniențe. Ar fi contrar principiilor generale de drept ca creditorul să rezoluționeze contractul, atunci când debitorul are posibilitatea să execute obligațiile corespunzător.

4. Dreptul de a remedia prestația necorespunzătoare este o a doua șansă oferită debitorului, acest drept urmează să fie corelat cu interesul creditorului, acesta fiind partea care a avut de suferit în urma prestației necorespunzătoate. În cazul în care apar unele dubii sau posibilități prin care poate fi creat un dezechilibru între interesul debitorului și cel a debitorului, balanța urmează a fi îndreptată în favoarea părții inocente, adică în favoarea creditorului.

Dreptul debitorului la remediere reprezintă un catalizator în salvarea raportului obligațional și evitarea încetării acestuia. Vânzătorul este protejat de desfacerea prematură a contractului, iar cumpărătorul obține ceea ce a contractat de la început.

▮ III. Condițiile pentru remedierea prestației necorespunzătoare

1. Existența unei neexecutări

5. Neexecutarea contratului este o noțiune uniformă care înglobează toate formele posibile de nerespectare a contractului [Heuzé V. La vente internationale des marchandises. Droit uniforme. Paris: LGDJ, 2000, p. 359]. O parte execută contractul în modul cuvenit atunci când ea acţionează în conformitate cu toate clauzele lui exprese şi implicite. Termenul „neexecutare” este utilizat pentru desemnarea faptului de a nu onora în orice mod o obligaţie născută din contract. Neexecutarea presupune nu numai lipsa totală sau parţială a executării, dar şi executarea defectuoasă, atât sub aspectul calităţii, cât şi a termenului. Neexecutarea include atât nerespectarea unei obligaţii principale, cât şi a unei obligaţii accesorii.

6. Art. 7.1.1 al Principiilor UNIDROIT defineşte neexecutarea ca „orice nerespectare de către una din părţi a unei careva obligaţii ce rezultă din contract, inclusiv executarea defectuoasă sau tardivă”. C. civ. utilizează concepția deja statornicită, astfel la art. 901 alin. (5) prevede expres că „neexecutarea obligației înseamnă orice abatere, cu sau fără justificare, de la executarea corespunzătoare a obligației și include: neexecutarea totală sau parțială a obligației; executarea necorespunzătoare; sau executarea cu întârziere a obligație.” În plus, conform alin.(6), părțile contractante pot prevedea că și alte evenimente decât neexecutarea obligației acordă creditorului toate sau unele dintre mijloacele juridice de apărare prevăzute la art. 901 alin. (1) C. civ.

7. Noţiunea de „neexecutare a obligației”, fiind una generică, se divizează în două categorii: neexecutarea fără justificare şi neexecutarea cu justificare. Art. 903 C. civ. precizează care sunt circumstanţele care justifică neexecutarea: a) ea se datorează unui impediment; b) însuși creditorul a cauzat neexecutarea obligaţiei debitorului, inclusiv prin întârzierea sa sau prin faptul că debitorul a suspendat executarea obligaţiei, invocând excepția de neexecutare.

O novație a reglementărilor instituite în noua redacție a C. civ. constă în faptul că nu se mai impune condiția vinovăției pentru ca creditorul să fie îndreptățit să recurgă la mijloacele juridice acordate în cazul neexecutării obligației contractuale. Dreptul nostru a recepționat modelul consacrat în reglementările moderne, unde recurgerea de către partea lezată la mijloace (remedii), în principiu, nu este condiţionată de vinovăția părţii care a comis încălcarea. Debitorul este supus măsurilor de remediere pentru încălcarea comisă ca rezultat al simplului fapt că nu a executat sau a executat defectuos obligaţiile sale, vinovăția sa neavând importanţă.

8. Debitorul urmează să demonstreze că neexecutarea obligației este justificată în loc să dovedească nevinovăția. Observăm că legiuitorul a evitat termenul de „răspundere” care, în mod tradițional, ar sugera condiția existenței unei vinovății din parte debitorului. Atunci când obligaţia debitorului constă în obţinerea unui rezultat, lipsa rezultatului scontat acordă creditorului dreptul la aplicarea remediilor, indiferent de faptul dacă există sau nu vinovăția debitorului. Dacă, însă, contractul este de aşa natură încât o parte s-a angajat să manifeste doar o diligenţă şi o grijă rezonabilă sau a depune eforturile cuvenite, va fi neexecutare numai atunci când se va dovedi că partea în cauză nu a manifestat diligenţa şi grija rezonabilă sau nu a depus eforturile cuvenite.

2.a. Remedierea în termen

9. Conform prevederilor alin. (1), art. 909 C. civ. debitorul beneficiază de efectele articolului menționat dacă remedierea este efectuată în interiorului termenului prevăzut pentru executare. Aceasta este situația în care debitorul a executat obligațiile în interiorul termenului prevazut de contract, dar necorespunzător, totuși mai este timp ca acesta să presteze o prestație corespunzătoare.

Exemplu
În iunie A se obligă față de B să livreze o cantitate de orz organic până pe 2 octombrie, A livrează orzul în septembrie, dar se constată ca nu este organic, beneficiind de prevederile art. 909 C. civ., A are posibilitatea ca până pe 2 octombrie să livreze bunurile corespunzătoare.

 

2.b. Acordarea unui termen suplimentar de către creditor

10. Alternativ, alin. (2) reglementează remedierea în afara termenului prevăzut pentru executare, care este condiționată de notificarea primită de la creditor despre neexecutare. Notificarea este o formalitate care activează dreptul creditorului de a beneficia de remediile juridice în caz de neexecutare, odată cu primirea notificării este declanșat și dreptul debitorului de a remedia prestația necorespunzătoare.

Debitorul urmează să remedieze prestația într-un termen rezonabil și pe cheltuiala proprie, în același timp creditorului îi este înghețat dreptul de a recurge la un alt remediu, cu excepția suspendării executării obligației corelative.

▮ IV. Limitările remedieri de către debitor

11. Analizând prevederile legale, această abordare pare a fi mai favorabilă debitorului, dar sunt protejate în același timp și interesele creditorului prin limitările prevăzute la alin. (3), art. 909. Astfel, creditorul nu este obligat să acorde debitorului un termen pentru remediere în una din următoarele situații:

1. Neexecutarea obligației contractuale în termenul prevăzut pentru executare constituie o neexecutare esențială

12. Prima limitare se referă la cazul în care neexecutare la timp a obligației constituie o neexecutare esențială. Dacă întârzierea debitorului nu reprezintă o neexecutare esențială, acesta poate încerca să remedieze prestația în virtutea alin. (2), art. 909 C. civ. Art. 916 alin. (2) enumeră situațiile când o încălcare este esențială, astfel, neexecutarea obligației este esențială atunci când:

a.  ea privează în mod substanțial creditorul de ceea ce se putea aștepta în baza contractului, în raport cu întregul raport contractual, cu excepția cazului în care la momentul încheierii contractului debitorul nu a prevăzut și nici nu putea să prevadă în mod rezonabil acel rezultat;
b. executarea întocmai a obligației ține de esența contractului;
c. ea este intenționată sau din culpă gravă;
d. dă creditorului motiv să creadă că nu poate conta pe executarea din partea debitorului în viitor.

Întorcându-ne la exemplul de mai sus, dacă A livrează orzul după 2 octombrie, iar B refuză să recepționeze bunul, A nu mai poate să beneficieze de efectele articolului menționat, considerând că orice întârziere în majoritate cazurilor urmează a fi calificată ca și neexecutare esențială. Codul civil nu menționează de câte ori are dreptul debitorul să remedieze, analizând Comentariul Oficial al Principiilor UNIDROIT, dacă debitorul are nevoie de mai multe încercări pentru a remedia neexecutarea, creditorul urmează să-i acorde mai mult timp.

13. Întorcându-ne la exemplul de mai sus, dacă A livrează orzul după 2 octombrie, iar B refuză să recepționeze bunul, A nu mai poate să beneficieze de efectele articolului menționat, considerând că orice întârziere în majoritate cazurilor urmează a fi calificată ca și neexecutare esențială. Codul civil nu menționează de câte ori are dreptul debitorul să remedieze, analizând Comentariul Oficial al Principiilor UNIDROIT, dacă debitorul are nevoie de mai multe încercări pentru a remedia neexecutarea, creditorul urmează să-i acorde mai mult timp.

2. Creditorul are motiv să considere că executarea debitorului a fost făcută, contrar bunei credințe, cu cunoștința neconformității
14. Această prevedere are ca și fundament principiul bunei- credințe, conține o regulă importantă care statuează că în cazul în care, debitorul cu bună știință a livrat bunuri defecte, creditorul nu urmează să-i ofere posibilitatea să remedieze, deoarece s-ar putea încuraja debitorii să nu depună toată diligența în art. 11 C. civ. accentuează că „buna-credință este un standard de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere și luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic.”

3. neexecutarea anticipată
15. Litera c) protejează interesele creditorului, dreptul de a remedia nu urmează a fi oferit dacă toate circumstanțele indică că remedierea nu va fi efectuată în timp rezonabil sau îi va leza interesele creditorului. Perioada de timp în care urmează să se efectueze remedierea joacă un rol decisiv, deoarece debitorului nu i se permite să blocheze acțiunile creditorului printr-o extindere majoră a perioadei de execuție. Termenul suplimentar urmează să fie scurt, dar în același timp suficient pentru ca debitorul să poată să-și onoreze obligațiile. Termenul rezonabil urmează să se determine în dependență de circumstanțele cauzei, totuși un șir de factori urmează să fie luați în considerare, gravitatea neexecutării, deoarece în cazul neexecutării mai grave, termenul va fi mai scurt; obiectul prestației; cum va influența termenul acordat asupra creditorului; de asemenea aptitudinile debitorului în a remedia.

Prin inconveniente semnificative se înțeleg orice tulburări care pot interveni în timpul remedierii, ca și zgomotul sau perturbarea activității. De exemplu, în cazul în care repararea bunului defect urmează să se efectueze la locul unde este situat, împiedicându-l pe cumpărător să-și continuie activitatea, de exemplu în cazul unui cuptor performant amplasat într-un restaurant, pentru a-l remedia, vânzătorul urmează să creeze unele impedimente activității cumpărătorului.

16. Atunci când prin remedierea neexecutării se pot aduce daune creditorului sau proprietății acestuia, se va leza un interes legitim. Pe de altă parte, dacă creditorul decide că nu dorește să ofere dreptul de a remedia din simplu motiv că nu mai este interesat în continuitatea relațiilor contractuale, nu vom fi în prezența unui interes legitim. În cazul în care V se obligă să livreze lui C două turbine ce urmează a fi incluse într-o hidrocentrală, după ce au fost livrate, C descoperă că acestea au fost fabricate cu oțel de calitate inferioară și pot să nu producă energie după un scurt timp. Chiar dacă V dorește să remedieze prestația, C nu îi va permite să repare din simplu motiv că poate să prejudicieze întreaga hidrocentrală.

4. Debitorul refuză remedierea, remedierea este imposibilă sau remedierea este în alt mod inoportună, având în vedere circumstanțele

17. Această prevedere acoperă toate cazurile care nu se pot încadra în prevederile de mai sus, astfel protejându-se interesele creditorului comparativ cu cele ale debitorului, care nu s-a conformat prevederilor contractuale.

Remedierea trebuie să fie posibilă, în practică cazurile de imposibilitate sunt rare, cel puțin în cazul bunurilor generice. De asemenea, creditorul poate să refuze remediere dacă aceasta implică costuri adiționale pentru depozitare, returnarea bunului cu vicii.

▮ V. Consecințele acordării posibilității de remediere

18. Art. 910 C. civ. prezintă consecințele acordării debitorului posibilitatea de a remedia, astfel dacă condițiile prevăzute de art. 909 sunt întrunite, iar dreptul de remediere este acordat, urmează să fie suportate următoarele consecințe:

1. Se suspendă dreptul de a recurge la alt remediu
19. Creditorul în virtutea alin.(1), art. 910 C. civ., nu poate beneficia de mijloacele juridice stabilite la art. 901 C. civ. pe tot parcursul perioade de timp oferite debitorului pentru a remedia prestația, până când creditorul este sigur că debitorul nu a remediat și nici nu va remedia în viitor neexecutarea. În cazul în care remedierea a fost doar parțială, cumpărătorul va putea recurge la un alt remediu stabilit la art. 901. Creditorul poate să suspende executarea obligațiilor corelative, astfel, nu va plăti prețul contractului până la remedierea completă din partea debitorului. Aceste prevederi sunt în conformitatea cu principiul bunei credințe.

2. Dreptul la despăgubiri pentru neexecutarea inițială

20. Alin. (3), art. 910 C. civ. evidențiază că chiar dacă remedierea s-a făcut cu succes, creditorul păstrează dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea inițială sau ulterioară ori prin realizarea remedierii. Astfel, dacă vânzătorul a livrat un utilaj, care nu este conform, pe toată durata în care cumpărătorul nu-l poate utiliza poate cere despăgubiri pentru profitul ratat pe perioada remedierii. Nu trebuie să trecem cu vedere că vânzătorul este partea care nu a respectat prevederile contractuale, iar cumpărătorul a avut de suferit, astfel, acesta nu trebuie pedepsit. Omiterea acestui principiu ar influența debitorii să nu depună toate eforturile pentru a se supune forței obligatorii a contractului.

3. Obligația creditorului de a coopera cu debitorul
21. Odată ce condițiile pentru remediere sunt întrunite, creditorul trebuie să-i permită debitorul să efectueze remedierea prestației prin cooperare. Această obligație reiese din principiile generale de drept, anume derivă din principiul bunei credințe. Astfel, creditorul trebuie să se abțină de la orice acțiune care l-ar pune în dificultate pe debitor. Lipsa de cooperare se poate manifesta prin neoferirea accesului către bunul defect, prin ignorarea mesajelor, nu se oferă informația necesară. Chiar și în lipsa cooperării, creditorul tot mai are dreptul la despăgubiri.

4. Restituirea prestației înlocuite

22. Conform art. 911 alin (1), debitorul este în drept, dar și obligat să ia prestația inițială pe cheltuiala sa, dacă remedierea a fost efectuată prin înlocuirea prestației. Alin. (2) menționează că creditorul nu va fi ținut la plata pentru folosința prestației până la data înlocuirii. Astfel, dacă remedierea viciului este efectuată prin înlocuirea bunului, cumpărătorul urmează să predea bunul în starea inițială, iar vânzătorul fiind obligat să-l înlocuiască cu un bun conform. Toate cheltuielile vor fi puse pe seama vânzătorului.

▮ VI. Probleme juridice

23. Remedierea neexecutării urmează a fi efectuată printr-un șir de modalități, în cazul livrării unui bun cu vicii se realizează fie prin repararea bunului cu vicii, fie prin livrarea cantității lipsă sau înlocuirea bunului, în dependență de circumstanțele speței.

În practică s-a ivit întrebarea, ce se va întâmpla dacă vânzătorul dorește să remedieze prin reparare, dar cumpărătorul prin înlocuirea bunului. S-a ajuns la concluzia că acesta fiind dreptul vânzătorului acesta este în măsură să aleagă remediul care nu îi va crea inconveniente sau costuri prea mari. De asemenea, menționăm că în practică se pot ivi cazuri în care vânzătorul nu va acționa cu bună credință și nu va lua în calcul interesele cumpărătorului. Considerăm că un factor decisiv sunt costurile care urmează a fi suportate, dacă remedierea prestației poate fi efectuată prin ambele modalități, reparare și înlocuire, atunci remediul ce va presupune mai puține costuri va fi mai rezonabil.

Mod de citare recomandat: 
Marinela Șeremet, Adnotare la art. 909 [online]. Codul civil Adnotat [citat 25.05.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/909/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune