A A A + | -

Articolul 930. Plata valorii prestaţiei

(1) Debitorul obligaţiei de restituire este ţinut:
a) să plătească (la momentul executării) valoarea prestaţiei care nu este transferabilă sau care încetează să fie transferabilă înainte de apariţia obligaţiei de restituire; şi
b) să plătească recompensă pentru reducerea valorii prestaţiei supuse restituirii ca urmare a înrăutăţirii stării prestaţiei între momentul executării şi momentul cînd a apărut obligaţia de restituire.
(2) Dacă prestaţia avea un preţ contractual, valoarea prestaţiei va fi egală cu partea din acel preţ proporţională valorii prestaţiei reale primite raportată la valoarea prestaţiei promise. Dacă nu s-a convenit asupra unui preţ, valoarea prestaţiei este egală cu suma de bani la care s-ar fi înţeles în mod legal un executant al prestaţiei şi un beneficiar al prestaţiei care au voinţa şi capacitatea de a realiza operaţiunea, avînd totodată cunoştinţă de neconformităţile reale ale prestaţiei (dacă existau).
(3) Obligaţia beneficiarului de a plăti valoarea prestaţiei este redusă în măsura în care, din cauza neexecutării obligaţiei datorate lui de către cealaltă parte contractantă:
a) prestaţia nu poate fi restituită într-o stare substanţial identică cu starea în care ea a fost primită; sau
b) beneficiarul este silit, fără despăgubire, să dispună de prestaţie ori să suporte o cheltuială sau o altă daună pentru a păstra prestaţia.
(4) Obligaţia beneficiarului de a plăti valoarea prestaţiei este, de asemenea, redusă în măsura în care, ca urmare a comportamentului său fondat pe încrederea rezonabilă, chiar eronată, că nu exista neconformitate, prestaţia nu poate fi restituită în aceeaşi stare în care a fost primită.


Adnotare:
Originea reglementării: art. III. – 3:512 DCFR

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

Articolul 1000. Drepturile beneficiarului în caz de neexecutare