LPA C civ, art. 29 [Superficia legală asupra terenului public și redevența]

(1) Prin efectul Legii nr.133/2018, din 1 martie 2019, se instituie drept de superficie asupra terenului care aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale (indiferent că face parte din domeniul public sau privat) în folosul proprietarului bunului imobil înregistrat separat în capitolul B (cu excepţia construcţiilor provizorii) şi al proprietarului bunului imobil înregistrat separat în capitolul C al registrului bunurilor imobile dacă proprietarul bunului imobil respectiv, la data de 1 martie 2019, se află în una dintre următoarele situaţii:
a) are un drept de locaţiune asupra terenului cu drept de construire;
b) are un drept de concesiune asupra terenului;
c) are un drept de folosinţă asupra terenului pe baza parteneriatului public-privat;
d) are un drept de posesie sau folosinţă asupra terenului, altul decît cele prevăzute la lit.a)-c);
e) nu are niciun drept asupra terenului.
(2) Superficiarul care deţine superficie legală în temeiul alin.(1) lit.d) sau e) este obligat să achite în bugetul de stat sau, după caz, în bugetul local o redevenţă anuală, determinată în modul stabilit de Guvern, pentru terenul care aparţine statului sau, determinată de autoritatea publică locală, pentru terenul care aparţine unităţii administrativ-teritoriale, dar care nu va fi mai mică decât plata anuală minimă de arendă a terenurilor proprietate publică, stabilită conform art.10 alin.(11) din Legea nr.1308/1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului. Această obligaţie incumbă şi dobânditorului subsecvent al bunului înregistrat separat şi al dreptului de superficie.
(2¹) De plata redevenţei anuale prevăzute la alin.(2) se scutesc:
a) autorităţile/instituţiile bugetare finanţate de la bugetul de stat, autorităţile/instituţiile publice la autogestiune fondate de autorităţile administraţiei publice centrale, întreprinderile de stat şi societăţile comerciale cu capital integral de stat – în privinţa terenurilor proprietate a statului pe care sunt amplasate imobilele acestor subiecţi;
b) autorităţile/instituţiile bugetare finanţate de la bugetul local, autorităţile/instituţiile publice la autogestiune fondate de autorităţile publice locale, întreprinderile municipale şi societăţile comerciale cu capital integral ale unităţii administrativ-teritoriale – în privinţa terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt amplasate imobilele acestor subiecţi;
c) asociaţiile de coproprietari în condominiu, cooperativele de construcţie a locuinţelor, asociaţiile de proprietari ai locuinţelor privatizate, cultele religioase şi părţile lor componente, administratorii cimitirelor – în privinţa terenurilor proprietate a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale asupra cărora acestea au un drept de posesie sau folosinţă;
d) proprietarii locuinţelor (încăperilor) din blocurile locative, ai caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, ai caselor de locuit (casă individuală, casă de vacanţă), ai anexelor gospodăreşti şi grădinilor – în privinţa terenurilor proprietate a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt amplasate imobilele acestor subiecţi.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.e), dreptul de superficie se instituie doar asupra părţii terenului necesare pentru deservirea bunului imobil înregistrat separat în capitolul B. Dimensiunile concrete ale părţilor de teren se stabilesc de către proprietarul terenului, la cererea superficiarului sau la iniţiativa proprietarului.
(4) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a)-d), dacă proprietarul bunului imobil respectiv are dreptul menţionat doar asupra părţii respective a terenului, dreptul de superficie se extinde doar asupra părţii terenului asupra căreia el are dreptul menţionat.
(5) Dreptul de superficie prevăzut de prezentul articol este perpetuu. Cu toate acestea, în cazul în care actul juridic sau administrativ ori legea care guvernează dreptul menţionat la alin.(1) lit.a)-d) stabileşte un termen de existenţă al dreptului menţionat, după a cărui expirare proprietarul terenului devine proprietar deplin al bunului imobil respectiv înregistrat separat în capitolul B, dreptul de superficie prevăzut de prezentul articol se stinge la expirarea termenului de existenţă al dreptului menţionat.

[Art.29 modificat prin Legea nr.171 din 19.12.2019, în vigoare 01.01.2020]

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 5 august 2020

Municipiul Chișinău

Municipiul Chișinău a adoptat reguli subordonate legii, de punere în aplicare a noii instituții a superficiei legale și, în special, reguli de stabilire a redevenței care se plătește municipiului.  A se vedea Regulamentului privind raporturile juridice de superficie și locațiune care au ca obiect terenuri municipale (aprobat prin Decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 11/13 din 16 iulie 2020).  Regulamentul este publicat și pe Registrul actelor locale.

Regulamentul intră în vigoare din data publicării sale în Registrul actelor locale, adică 22 iulie 2020.

▮ Jurisprudență

CSJ a stabilit că Primarul mun. Chișinău nu poate refuza eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectare superficiarului care deține un drept legal de superficie conform art. 29 din LPA C. civ. În speță, superficiarul intenționa să reconstruiască construcția ce îi aparține, amplasată pe terenul municipal grevat cu superficie legală [Decizia Col. civ. CSJ din 9 noiembrie 2022, cauza nr. 3ra-795/22].