A A A + | -

Articolul 1244. Dobînda în baza contractului de împrumut

(1) În baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, a cărei rată anuală nu poate depăşi dublul ratei de referinţă CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părţile au stipulat rata dobînzii. În sensul prezentului alineat, rata de referinţă CHIBOR este rata calculată în modul stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în baza cotaţiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la alte bănci, pe termen de 12 luni.
(2) Interdicţia prevăzută la alin.(1) nu se aplică dobînzilor percepute sau plătite de către Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, de băncile comerciale, de asociaţiile de economii şi împrumut, organizaţiile de creditare nebancară, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Rata dobînzii prin care se încalcă dispoziţiile alin.(1) se reduce de drept pînă la rata maximă permisă conform alin.(1). Orice clauză contrară este nulă.
(4) În sensul prezentului articol, prin dobîndă se înţelege atît sumele socotite în bani cu acest titlu, cît şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care împrumutatul se obligă drept preţ al utilizării împrumutului.
(5) Suma de bani împrumutată este purtătoare de dobîndă din ziua în care a fost remisă împrumutatului.
(6) Se plăteşte dobîndă la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul indicat la alin.(5) şi cel al restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel.
(7) În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Autorul aduce mulțumiri dnei av. dr. Ina Jimbei, Departamentul Drept procedural USM pentru asistența și ideile la scrierea aspectelor de procedură din această adnotare.
Publicat: 17 octombrie 2020  | Actualizat: 10 martie 2021

I. Scopul articolului

1. Articolul de față se ocupă de una din cele mai vechi probleme, cu implicații economice, sociale, morale și chiar religioase — pe de o parte, de a permite persoanele să obțină finanțare atunci când au nevoie de ea, iar creditorul să fie remunerat pentru riscul pe care și l-a asumat, încredințând banii (curentul liberalist); iar pe de altă parte, să nu se admită ca persoana care obține finanțarea (debitorul) să se ruineze, să se „îngloade în datorii”, din cauza unor dobânzi exagerate (curentul paternalist).  Tradițional curentul paternalist numește finanțarea la dobânzi exagerate prin termenul peiorativ de „cămătărie” (în engl. – usury), iar religia îl declară un păcat.  Curentul liberalist însă susține că creditul contribuie la creșterea economică, iar prețul banilor ar trebui decis de piață liberă (jocul cererii și ofertei) și să nu fie limitat prin legi.  Prin urmare, reglementarea dobânzilor ar trebui să țină cont atât de protecția interesului legitim al creditorilor de a obține profit, pentru a nu-i descuraja să dea credit, cât și protecția debitorilor de deciziile pe care le iau într-o stare de disperare, de vulnerabilitate sau de neînțelegere deplină a consecințelor economice și juridice ale deciziilor luate.

2. Dreptul civil folosește un instrumentar bogat pentru a proteja debitorii obligațiilor bănești:

a) nulitatea clauzei care contravine bunelor moravuri, conform art. 334 alin.(1);
b) dreptul debitorului de a cere anularea clauzelor lezionare în condițiile restrictive ale art. 343;
c) nulitatea clauzelor abuzive, care, de regulă, nu vizează clauza privind prețul prestației (e.g. dobânda), însă, pe cale de excepție, pot fi anulate dacă nu întrunesc cerințele de transparență (sunt neclare), conform art. 1071; calificarea ca și clauză abuzivă și nulitatea clauzelor penale conform cărora se calculează penalități disproporționate (art. 1077 alin.(1) pct. 6));
d) interdicția de a cere de la consumatorul care întârzie să efectueze o plată atât penalitatea cât și dobânda legală de întârziere (v. adnotarea la art. 942);
e) interzicerea anatocismului (aplicarea dobânzilor la dobânzi/penalități etc.), conform art. 943;
f) nulitatea parțială a dobânzilor în împrumuturile neprofesioniste, conform art. 1244;
g) limitarea globală a costurilor în împrumuturile profesioniste de consumator, conform art. 15 din Legea nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori.

3. În sensul acestei adnotări, termenii „finanțare”, „împrumut” și „credit” vor fi folosiți interschimbabil, ca sinonime.

II. Definirea atotcuprinzătoare a dobânzii

4. Codul civil privește dobânda ca un fruct civil al banilor, un venit generat de bani (art. 473 alin.(5)).  Acest venit poate fi generat în diferite situații — când banii se dau cu împrumut (numită dobândă remuneratorie) sau când banii datorați nu se plătesc (numită dobândă moratorie, dobândă de întârziere sau chiar dobândă penalizatoare).  Dacă dobânda remuneratorie exprimă, economic, un preț al folosirii banilor, cea moratorie exprimă un prejudiciu suferit de creditor prin neprimirea banilor la timp.

5. Alin.(4) explică faptul că sensul termenului „dobândă” folosit în acest articol este cel de dobândă remuneratorie.  Apariția dobânzii moratorii și regimul acesteia este determinată de alte reguli (v. adnotarea la art. 942).

6. Adeseori, pentru a evita aplicarea limitelor legale la mărimea dobânzii (numită și rată a dobânzii), contractul ar putea să prevadă termeni diferiți (rată, preț al împrumutului, comision, plată, despăgubire, indemnizație, cost, contribuție, profit, dividende etc.).  Imaginația celor care compun clauza este bogată.  Funcția fundamentală a alin.(4) este de a face clar că cuvintele folosite nu contează, ci decisivă este natura sumei care se pune în sarcina debitorului.  Definiția legală are caracter imperativ ori de câte ori termenul „dobândă” se cuprinde într-o normă imperativă, cum ar fi norma alin.(3) coroborat cu alin.(1).

7. Frecvent dobânzile sunt ascunse sub denumirea „comision” urmat de o largă varietate de cuvinte: unic, de administrare, de supraveghere, de modificare.  Aplicarea corectă a legii cere determinarea naturii adevărate a acestui comision, în special, dacă el este, în fond, un preț al utilizării împrumutului, ori dacă creditorul prestează debitorului un serviciu, care are o valoare independentă de utilizarea împrumutului.  Și nu doar ca prestarea unui serviciu minor să fie folosit ca pretext pentru a impune un preț adițional pentru utilizarea împrumutului.

8. Este irelevant dacă dobânda este stabilită ca un procent periodic (zilnic, lunar, anual) din suma împrumutului, ori ca o sumă fixă.  La fel, este indiferent dacă dobânda se plătește în avans, periodic sau în arierat (la scadența sumei împrumutului).  Adeseori, dobânda este adunată la o parte din suma împrumutului (capital) și este prezentată ca o „rată lunară” la împrumut, fără ca debitorul să aibă o claritate privitor la componentele acelei rate.

III. Limitele pentru împrumuturile neprofesioniste

9. Alin.(1) stabilește, sub sancțiunea nulității parțiale (alin.(3)), limita de CHIBOR 12 luni x 2 în privința ratei dobânzii la împrumuturi.  Totuși, legiuitorul a ales politica legislativă de a reglementa expres în Codul civil doar limita la împrumuturile neprofesioniste, cum ar fi împrumutul pe care o persoană fizică o acordă altei persoane fizice (cu excepția când creditorul poate fi calificat profesionist deși nu este înregistrat ca atare).

10. Interdicţia se aplică doar împrumuturilor neprofesioniste.  Din contra, potrivit alin.(2), interdicția nu se aplică împrumuturilor profesioniste, adică atunci când împrumutul este acordat ori este primit de către unul din următorii profesioniști ai pieței financiar-bancare: Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, bănca comercială, asociaţia de economii şi împrumut, organizaţia de creditare nebancară.  Fiecare din aceste organizații este reglementată printr-o lege specială.  Prin lege și alte organizații pot fi atribuite ca parte la împrumuturi profesioniste.  Alegerea de politică legislativă a fost ca, pentru împrumuturi profesioniste să funcționeze regulile economiei de piață (jocul cererii și ofertei), dar sub rezerva limitelor de mai jos menite a proteja consumatorii.

IV. Limitele pentru împrumuturile profesioniste acordate consumatorilor

1) Limita globală

11. Protecția debitorilor consumatori cu siguranță este necesară însă, pentru a evita paralelismele și pentru a oferi o mai mare flexibilitate legislativă, reglementarea creditelor de consum nu a fost codificată în Codul civil, ci s-a preferat păstrarea și dezvoltarea Legii nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori.

12. În 20 aprilie 2020 a intrat în vigoare Legea nr. 23/2020, care a introdus următoarele restricții în Legea nr. 202/2013:

Art. 15 alin.(7)
Se interzice aplicarea oricăror plăți (inclusiv dobânzi, comisioane, taxe, penalități, dobânzi de întârziere şi orice alt tip de plăți) aferente unui contract […] a căror valoare totală să depășească valoarea debursată conform contractului respectiv […].

Legea nr. 202/2013 permite de a distinge 3 categorii de plăți pe care un debitor este obligat să le facă creditorului în temeiul contractului:

a) restituirea împrumutului (denumit în Codul civil și „capital”, iar în Legea nr. 202/2013 — „valoarea totală a creditului”, „valoarea debursată”, „principalul” — este regretabil că redactorii legilor nu insistă pe un termen unic, ci jonglează cu sinonime și neologisme; rigoarea legislativă este o virtute în sine) — reprezintă banii acordați debitorului fie prin transfer ori numerar, fie prin stingerea unei datorii de ale sale față de un terț (refinanțarea datoriei față de alt creditor; plata unui bun ori serviciu achiziționat de consumator printr-un alt contract); [Componenta A]

b) venitul normal al creditorului, în cazul în care debitorul își execută corespunzător obligațiile contractuale (dobânda, în sens larg, ce include și comisioanele).  Legea nr. 202/2013 denumește aceste plăți „costul total al creditului”. [Componenta B]

Articolul 3. Noţiunile principale
În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
costul total al creditului pentru consumatori – toate costurile, inclusiv dobînda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sînt cunoscute de creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special valoarea medie a primelor de asigurare, sînt incluse în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;
valoarea totală a creditului – sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit;
valoarea totală plătibilă de către consumator – suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator.

c) venitul suplimentar al creditorului, în cazul în care debitorul nu își execută corespunzător obligațiile contractuale (dobânda de întârziere, penalitățile, cheltuielile de judecată).  Legea nr. 202/2013 denumește aceste plăți „rata dobînzii aplicabilă în cazul ratelor restante”, „dobânzi de întârziere”, „orice penalităţi aplicate în caz de neplată”. [Componenta C]

Așa fiind structurate componentele plăților datorate de debitor, limita legală este:  A ≥ B + C

Ilustrația 1
D a luat un împrumut de consum de la OCN în mărime de 10.000 lei pentru 6 luni, cu dobânda de 48%, dar cu dobândă anuală efectivă (DAE) de 296%.  
Deoarece dobânda globală datorată este de 7.280 lei (deci nu depășește 10.000), limita globală, impusă de art. 15 alin.(7) din Legea nr. 202/2013, este respectată.
În contract este indicat graficul de plată de mai jos:

 

 

Ilustrația 1 (continuare)
D a plătit doar prima rată de 1.240; apoi a încetat plățile. Peste 2 luni OCN a declarat tot împrumutul scadent.  După alte 6 luni, OCN intenționează să introducă acțiune în judecată de încasare a sumelor datorate, și a făcut următorul calcul intern al datoriilor:
#1. capitalul scadent (10.000), 
#2. dobânda pe capital acumulată în cele 2 luni până la accelerarea scadenței (1.200 și 1.240),
#3. dobânda legală de întârziere (DLI) conform art. 942 pe dobânda pe rata 2 neachitată timp de 8 luni (Y lei) și pe rata 3 neachitată timp de 7 luni (X lei)
#4. dobânda pe capital acumulată în următoarele 6 luni după accelerarea scadenței (7.440),
#5. dobânda legală de întârziere (DLI) conform art. 942 pe capital, în următoarele 6 luni după accelerarea scadenței (Z lei)
#6. penalități pe capital de 1% per zi (240% = 24.000).
OCN poate legal cere în instanță doar suma globală de 18.760 (20.000 [2xA] — 1.240 [rata deja efectuată]).

Formularea art. 15 alin.(7) este nefericită întrucât sintagma „se interzice aplicarea oricăror plăți” poate avea în vedere nu doar B și C, dar chiar și componenta A.  O asemenea interpretare însă nu ar trebui admisă, întrucât este clar că intenția legiuitorului nu a fost ca toate creditele de consum să fie gratuite.  Alternativ, norma ar fi trebuit să prevadă „se interzice oricare plăți care depășesc dublul sumei debursate”, adică A + B + C ≤ 2 x A.

Există servicii online care ajută în calcularea DAE, cum ar fi www.dae.md. Ele însă urmează a fi folosite atent și cu verificarea de fiecare dată a rezultatelor oferite.

13. Respectarea limitei globale impuse de art. 15 alin.(7) din Legea nr. 202/2013 nu înlătură respectarea altor limite și norme imperative.

Ilustrația 1 (continuare) 
Chiar dacă acțiunea în justiție a OCN față de D prevede încasarea sumei de 18.760, în acord cu limita globală, judecătorul va observa că:
la #3 și #5 - creditorul încearcă un anatocism, interzis de lege.
la #6 penalitatea de 240% pentru o întârziere de 6 luni este disproporționată;
la #4, #5 și #6 - creditorul încearcă să obțină o dublă despăgubire, interzisă de art. 942.  Pe perioada cât suma de 10.000 nu este plătită, creditorul poate cere, fie doar penalitatea (în partea în care nu este disproporționată), fie doar DLI (care poate fi calculată ca DAE + 5%). V. explicația din adnotarea la art. 942.

2) Sancțiunea decăderii

14. Modificarea operată la Legea nr. 202/2013 prevede o sancțiune atipică în cazul în care creditorul a încălcat cerințele art. 15 alin.(7), adică dacă a „aplicat” componente B + C care global depășesc componenta A.

Art. 15 alin.(9):
În cazul încălcării prevederilor alin. (7) […], creditorul are dreptul să solicite doar restituirea sumei inițiale debursate conform contractului de credit acordat, fără revendicarea altor plăți prevăzute în contract (inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, penalitățile, dobânzile de întârziere şi orice alt tip de plăți). […]

Așadar, sancțiunea legală nu este nulitatea parțială a componentelor B + C și reducerea lor până la nivelul la care ele sunt egale cu componenta A, ci are loc o nulitate totală a clauzelor ce vizează componentele B + C, cu un veritabil efect de decădere din drepturi a creditorului.  În fond, împrumutul de consum devine gratuit.

Aparent, sancțiunea poate fi aplicată atât atunci când creditorul extrajudiciar a „aplicat” sume mai mari (prin facturarea debitorului sau debitarea directă a contului său bancar) ori când creditorul pe cale judiciară a cerut aceste sume, chiar dacă judecătorul a constatat că este în prezența unei depășiri a limitei legale.  Sancțiunea pare a fi ireversibilă, în sensul că anularea din oficiu de către judecător a excedentului nu înlătură sancțiunea, ci creditorul trebuie decăzut total din componenta B + C.

3) Domeniul de aplicare a limitei globale

15. Domeniul de aplicare (ratione materiae) al restricției vizează contractele de credit pentru consumator, așa cum sunt definite de Legea nr. 202/2013, care întrunesc una din următoarele condiții:

a) termenul împrumutului este mai mic de 2 ani; sau
b) „suma inițială debursată” (adică capitalul) este de până la 50 de mii de lei.

Prin urmare, restricția nu se aplică contractelor de credit pentru consumator egale sau mai mari de 2 ani (indiferent de suma împrumutului), și nici contractelor în care suma împrumutului este de 50 mii lei ori depășește această sumă (indiferent de termenul împrumutului).

Dacă împrumutul este exprimat într-o altă valută (valuta de cont este alta decât leul), se va aplica rata de schimb indicată la art. 873 alin.(2), în vigoare la data încheierii contractului, pentru a determina echivalentul în lei și a decide dacă contractul intră sau nu sub incidența limitei globale.

16. Ratione temporis, Legea nr. 23/2020 cuprinde dispoziții tranzitorii atipice privitor la contractele de credit pentru consumatori încheiate înainte de 20 aprilie 2020:

a) dacă în 20 aprilie 2020 pe rolul instanței de judecată deja se afla un litigiu rezultat dintr-un contract încheiat înainte de 20 aprilie 2020, instanța de judecată nu aplică noul regim introdus de Legea nr. 23/2020;

b) dacă abia în 20 aprilie 2020 sau după această dată, pe rolul instanței de judecată se pune un litigiu rezultat dintr-un contract încheiat înainte de 20 aprilie 2020, instanța de judecată aplică noul regim introdus de Legea nr. 23/2020 însă îl aplică după 2 luni, adică începând cu 20 iunie 2020.  Norma tranzitorie omite să spună ce aplică judecătorul în perioada dintre 20 aprilie 2020 și 20 iunie 2020…

Cererea se află pe rolul instanței de judecată nu din momentul depunerii cererii de către reclamant, ci din momentul pronunțării încheierii de acceptare a cererii de către judecător (v. Opinia consultativă a CSJ nr. 108 din 31 iulie 2019).

Aceste reguli tranzitorii se aplică și atunci când între părți nu apare niciun litigiu.  Creditorii profesioniști trebuie, în privința perioadelor începute la 20 iunie 2020, să aplice noile limite și să excludă sumele excedentare din facturile trimise debitorilor și nici să accepte plăți excedentare benevole.  Altfel, plata excedentară făcută de debitorul consumator constituie o îmbogățire nejustificată a creditorului, iar debitorul are, cel puțin, dreptul la restituirea excedentului.  Dreptul de a invoca decăderea creditorului din „venitul împrumutului” rămâne neafectat.

17. Evident, dacă contractul de credit pentru consumatori este încheiat în 20 aprilie 2020 ori ulterior, lui i se aplică deplin noul regim introdus de Legea nr. 23/2020, conform principiului tempus regit actum (art. 7 alin.(4) C. civ.).

4) Aspecte de procedură civilă

18. În contextul în care, conform unor estimări „anecdotice”, circa 30% din volumul de lucru al judecătorului de primă instanță este încasarea datoriei de la consumatori, majoritatea acestora se desfășoară în procedură scrisă (fără ședință și audierea părților), iar pârâții consumatori fie nu reacționează la citațiile în judecată, fie nu se apără, rolul judecătorului în a proteja consumatorii este unul decisiv.  Din perspectiva Codului civil, depășirea limitei globale atrage nulitatea de protecție a consumatorului conform art. 329:

(1) În contractele cu consumatorii sînt nule […] clauzele prin care se derogă de la dispozițiile legale de la care este interzis a se deroga în detrimentul consumatorului (nulitatea de protecție).

Fiind o nulitate absolută, art. 328 alin.(1) obligă judecătorul să o invoce din oficiu (a se vedea adnotarea la art. 328 și 329 privitor la audierea opiniilor părților în procedurile scrise).

19. În aceste condiții judecătorul nu poate determina dacă acțiunea creditorului de încasare a datoriei rezultate din contractul de împrumut de consum depășește limita globală stabilită de art. 15 alin.(7) al Legii nr. 202/2013 fără a cunoaște toată situația relației de împrumut, în special, fără a cunoaște care plăți deja s-au efectuat.  Așa cum s-a arătat în Ilustrația 1, fiecare sumă plătită de debitor extrajudiciar ca parte a componentei B sau C (vezi rata nr. 1) diminuează sumele care pot fi încasate de la el judiciar în cadrul componentelor B+C.  Așadar, pentru a nu judeca „cu ochii închiși” și a asigura o hotărâre judecătorească întemeiată, judecătorul urmează, la faza pregătirii cauzei, în virtutea art. 118 alin.(3) și alin.(5) și art. 186 CPC, să propună reclamantului, indiferent că este procedură scrisă sau nu, prezentarea unei situații complete a tuturor sumelor debursate consumatorului (componenta A) în temeiul contractului litigios și a tuturor sumelor primite de la consumator cu orice titlu (inclusiv componenta B + C) în temeiul contractului litigios, care constituie o circumstanță importantă pentru justa soluționare a cauzei.    Dacă reclamantul refuză să furnizeze informația respectivă, judecătorul ar putea respinge capetele de cerere de încasare a datoriei pe baza componentei B + C, întrucât nu poate verifica dacă se respectă limita globală.

La fel, practica cunoaște cazuri când creditorii separă pretențiile în acțiuni în justiție paralele pentru a evita verificarea sumelor globale care se încasează de la debitorul consumator în temeiul aceluiași contract litigios.  Prin urmare, reclamantul ar trebui să comunice dacă mai există vreun litigiu pendinte pe același contract ori nu, pentru a evita încălcarea limitei globale și a evita cumularea penalității cu DLI contrar art. 942.

De lege ferenda, mecanismele de drept material ar trebui însoțite și de reguli de drept procedural adaptate pentru a oferi judecătorului un instrumentar corespunzător rolului său mai activ în litigiile de consumator.

V. Aplicarea principiilor generale în restul împrumuturilor profesioniste

20. […]

VI. Dreptul anterior

21. Până la modificarea din 1 martie 2019, operată prin Legea nr. 133/2018 privind modernizarea Codului civil, reglementarea anti-cămătărie era simplă și universală.  Art. ex-869 C. civ. prevedea:

(1) În baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei.
(2) Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă.
[…]

Această regulă rămâne aplicabilă pentru contractele încheiate până în 1 martie 2019.

22. Din păcate, jurisprudența creată în baza art. ex-869 nu era nici unitară și nici nu ținea cont de interesele pieței de creditare. Adeseori, instanțele anulau dobânzile pe simplul motiv că ele depășesc rata de bază a BNM și, în baza art. ex-585 modificau prețul banilor și îl fixau la rata de bază a BNM.  Făcând aceasta, instanțele nu țineau cont de faptul că rata de bază BNM nu este o rată care reflectă costul finanțării în economia reală.  Ea este o rată de politică monetară, la care BNM acordă credite băncilor comerciale (instituții supravegheate, administrate prudent și solvabile).  Riscul asociat cu un credit de consumator este incomparabil mai mare decât cu un credit acordat unei bănci comerciale de către autoritatea de supraveghere.

În acest context, în 1 noiembrie 2012 CSJ a adoptat Opinia consultativă nr. 13, în care a reținut:

[….] rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art.33 din Legea nr.139 din 21.06.2007.

Prin urmare, instanţa de judecată va considera rezonabilă rata dobânzii calculată conform sumei următoarelor componente:
1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare. De exemplu, în 11 octombrie 2012, rata de referinţă interbancară (CHIBOR) publicată de Banca Naţională a Moldovei era de 11.38%;

2) profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la componenta nr. 1);

3) cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 4-5%.

În aceste circumstanţe, instanţa de judecată are temei să considere, la 11 octombrie 2012, o dobândă de 22.07% anuale ca fiind rezonabilă.

Meritul acestei opinii este că a îndepărtat analiza de la rata de bază a BNM, o rată de politică monetară, și a apropriat-o de prețul comercial al banilor pe piața interbancară — rata CHIBOR.  În fond, noua reglementare din art. 1244 urmează această logică, stabilind limita la împrumuturi neprofesioniste de CHIBOR x 2.  Din păcate, jurisprudența care a urmat nu s-a ținut riguros de liniile trasate de această opinie consultativă, fiind un motiv din care a și fost modificat Codul civil în această privință.  Pentru o explicație, v. pasajul relevant din N. inf.

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 1244 [online]. Codul civil Adnotat [citat 17 octombrie 2020]. Disponibil: animus.md/adnotari/1244/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

Tabelul de concordanță - art. înainte și după renumerotarea din 1.3.2019

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune