A A A + | -

Articolul 907. Omiterea de a notifica despre neconformitate

(1) Dacă, în cazul unei obligații de a livra bunuri, a executa lucrări sau a presta servicii, debitorul livrează bunuri, execută lucrări sau prestează servicii care nu sînt conforme cu condițiile obligației, creditorul nu poate invoca neconformitatea decît în cazul în care creditorul îl notifică pe debitor într-un termen rezonabil, specificînd natura neconformității.


Adnotare:
Autor: Marinela Șeremet 
Publicat: 31 iulie 2020
Originea reglementării: Art.  III.–3:107 DCFR

▮ I. Scopul articolului

1. Condiția de notificare reprezintă o procedură prealabilă, care în cazul neconformității declanșează dreptul creditorului de a beneficia de efectele remediilor în cazul bunului cu vicii. Astfel, conform art. 907 alin. (1) C. civ. creditorul nu poate invoca neconformitatea decât în cazul în care creditorul îl notifică pe debitor într-un termen rezonabil, specificând natura neconformității.  Scopul acestui articol este de a promova soluționarea rapidă, promptă și eficace a problemei, satisfacerea intereselor ambelor părți, în special vine să-l ajute pe vânzător, antreprenor sau prestator să-și exercite dreptul de a remedia prestația sa necorespunzătoare, prin primirea informației necesare despre viciu sau altă neconformitate.

2. Această condiție de notificare înglobează obligația generală de a acționa cu bună credință, considerând că în anumite circumstanțe persoana care ar beneficia de un remediu fără să înștiințeze vânzătorul despre viciu i-ar crea daune, de exemplu în cazul în care cumpărătorul decide să suspende obligația corelativă sau să reducă prețul fără să notifice. Această prevedere îi oferă vânzătorului oportunitatea de a demonstra că neexecutarea este justificată și de a beneficia de efectele ei.

Art. 907 alin. (1) C. civ. nu reprezintă o obligație a cumpărătorului, ci o cerință pentru a putea invoca neconformitatea. Vânzâtorul nu va putea cere despăgubiri prin simplu motiv că cumpărătorul a omis să-l notifice. O instanță de fond din Elveția a susținut că atunci când cumpărătorul omite să notifice vânzătorul despre neconformitate este obligat să accepte bunurile în starea în care au fost livrate și să plătească prețul convenit [Kantonsgericht Zug, Switzerland, 30 August 2007].

▮ II. Condițiile pentru notificarea viciului

1 Notificarea într-un termen rezonabil

3. La fel ca și instrumentele de drept uniform, Principiile UNIDROIT și CVIM, legiuitorul moldav a operat cu criteriul rezonabilității, astfel potrivit prevederilor alin. (1), art.907 C. civ. vânzătorul urmează a fi notificat de către cumpărător într-un termen rezonabil.  Conform alin. (2), termenul rezonabil  curge din momentul în care bunurile sunt livrate, iar în cazul viciului ascuns, din momentul în care creditorul a descoperit sau trebuia în mod rezonabil să descopere neconformitatea.

Astfel, termenul începe să curgă în doua ipoteze:
a) din momentul în care cumpărătorul a descoperit viciul;
b) din momentul în care cumpărătorul trebuia să descopere neconformitatea.

Partea a doua a prezentului alineat, trebuia în mod rezonabil, are drept scop menținerea echilibrului dintre obligațiile părților și reducerea riscului în care cumpărătorul  neagă despre cunoașterea defectului. De exemplu, s-a constatat că termenul începe să curgă din momentul în care cumpărătorul a examinat bunurile conform prevederilor art. 1124, deoarece în mod rezonabil examinarea are drept scop de a identificarea calitatea bunurilor livrate. În cazul viciului ascuns, termenul începe să curgă din momentul în care cumpărătorul îl descoperă.

4. Legiuitorul nu a indicat un interval de timp exact în cazul contractelor încheiate între profesioniști comparativ celorlalte contracte, unde cumpărătorul urmează să-l notifice pe vânzător în termen de 2 luni de la data descoperirii, pentru a promova flexibilitatea și a preveni cauzarea de prejudicii părților, deoarece acestea se află pe poziție de egalitate din punct de vedere a capacității de a contracta.

Standardul de rezonabilitate urmează a nu fi setat prea sus, aceasta reiese din analiza dreptului din punct de vedere comparat. De exemplu, art. 377 din Codul Comercial german (‘HGB’), art. 201, 370 din Codul elvețian al obligațiilor (‘CO’) prevăd notificarea imediată a neconformtății, în contrast cu BGB, Codul comercial austriac (‘ACC’), dar și CVIM, care stabilesc notificarea neconformității într-o perioadă de timp rezonabilă. La fel și Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe transpusă în legislația națională prin Legea privind protecția consumatorului, nr.105 din 13 martie 2003, prevede termenul de 2 luni de la descoperirea viciului pentru notificarea cumpărătorului.

În determinarea modului de apreciere a criteriului rezonabilității se vor urmări interesele cumpărătorului și ale vânzătorului. Pe de o parte, îl avem pe vânzător care dorește să descopere într-un termen cât mai scurt cauza și efectele viciului, să reducă riscul apariției unor noi defecte din cauza întrebuințării defectuoase de către cumpărător, care pot fi puse pe seama vânzătorului. Pe de altă parte, îl avem pe cumpărător, partea inocentă care a avut de suferit în urma executării defectuoase.

5. Un alt factor care determină termenul este obiectul contractului, în cazul în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare sunt bunuri perisabile, termenul va fi mai scurt, iar în cazul bunurilor mai masive, complexe, utilaje, mașinării, perioada va fi mai lungă. Remediul pe care dorește să-l ceară cumpărătorul influențează asupra termenului, dacă creditorul dorește să reducă prețul sau cere plata despăgubirilor, perioada de timp în care-l va notifica pe debitor va fi mai mare comparativ cu cea în cazul în care o să vrea executarea în natură. În mai multe cazuri s-a stabilit că perioada de o lună este rezonabilă, aceasta a fost numită „noble month theory” [Landgericht Stuttgart, Germany, 15 October 2009; Oberlandesgericht Stuttgart, Germany, 21 August 1995].

Importanță majoră are art. 1126, alin. (1) C. civ., care stabilește un termen de decădere în interiorul căruia cumpărătorul poate să-și exercite dreptul la remedii cu sancțiunea stingerii acestui drept. Astfel, cumpărătorul pierde drepturile rezultate din existența viciului dacă nu notifică vânzătorul despre acel viciu înainte de expirarea termenului de 3 ani, în cazul viciilor juridice; de  5 ani, în cazul viciilor materiale ale unei construcții sau ale materialelor folosite la executarea unei lucrări de construcții; de 2 ani, în cazul viciilor materiale. Conform alin. (2), aceste termene încep să curgă din data în care bunul a intrat în posesia cumpărătorului.

2. Natura viciului

6. Pe lângă notificare, cumpărătorul urmează să indice și natura viciului. În dependență de circumstanțele speței urmează să se decidă cât de amănunțită trebuie să fie făcută notificarea, dar ca și regulă generală, aceasta trebuie să-i permită vânzătorului să remedieze neconformitatea. De asemenea, urmează să se ia în considerare nivelul de cunoștințe ale cumpărătorului, astfel dacă cumpărătorul nu este un expert în acel domeniu o simplă descriere a viciului va fi suficientă. De la un cumpărător simplu nu se așteaptă diagnosticarea problemei, dar descrierea ei.

7. Într-un număr de decizii emise în baza CVIM s-a specificat că o simplă notificare despre neconformitate este insuficientă, cumpărătorul trebuie să identifice natura defectului cu cât mai precis posibil [Bundesgericht, Switzerland, 13 November 2003; Oberlandesgericht Karlsruhe, Germany, 8 February 2006; Oberlandesgericht Celle, Germany, 10 March 2004], notificarea trebuie să ofere o imagine de ansamblu a viciului, să-l ajute pe vânzător în a decide asupra pașilor ce urmează să-i întreprindă. Descrieri generale ca și: „nu este în regulâ”, „calitate rea”, „caracteristici inadecvate” nu sunt suficiente pentru a specifica natura viciului. Instanța de fond din Marburg, Germania a susținut că simplu fapt că cumpărătorul a indicat cauza și tipul viciului al unei mașini agricole este insuficient, acesta urma să indice și numărul de serie al bunului, data livrării, deoarece nu-l putem forța pe cumpărător să caute prin multitudinea de dosare pentru a identifica mașina în cauză [Landgericht Marburg, Germany, 12 December 1995].

Pe de altă parte, există și hotărâri în care s-a constatat că simpla notificare despre neconformitate este de ajuns, dacă vânzătorul poate să înțeleagă cauza, astfel ca să remedieze [Oberlandesgericht Innsbruck, Austria, 26 April 2002]. De asemenea, sunt încurajați cumpărătorii să anexeze la notificare o poză care să demonstreze gravitatea și natura defectului. De asemenea, in cazul mai multor defecte la același bun/lucrare/serviciu, creditorul îl va notifica și descrie separat.

Analizând din punct de vedere comparativ, observăm că legislația germană prevede o descriere exactă a defectului (“genaue Bezeichnung”), pe când legislația civilă franceză permite o interpretare mult mai generoasă privind descrierea neconformității (“en précisant la nature de ce défaut”).

▮ III. Forma notificării

8. Art. 907 C. civ. nu specifică forma în care urmează să fie făcută notificarea, părțile sunt în drept să specifice în contract forma acesteia, iar în cazurile în care nu au făcut-o, art. 22 alin (3) C. civ. prevede că notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanțelor dacă legea sau actul juridic nu impune o anumită cerință de formă. Notificările efectuate în formă scrisă, prin fax, e-mail, poștă sunt cele mai des întâlnite, dar și cele mai avantajoase creditorului, astfel ușurându-i munca de a proba. Despre notificările efectuate în formă verbală opiniile sunt împărțite, unii doctrinari consideră că chiar dacă cumpărătorul poate notifica prin telefon sau față-n față despre viciu, această metodă nu este corespunzătoare. Într-o hotărâre a instanței de fond din Germania a fost menționat că notificarea efectuată prin telefon este corespunzătoare când cumpărătorul poate să specifice când convorbirea a avut loc, cu cine a vorbit și cum a descris neconformitatea [Landgericht Stuttgart, Germany, 31 August 1989]. Este important să menționăm că notificarea urmează a fi făcută în limba contractului sau într-o limbă înțeleasă de vânzător.

▮ IV. Excepțiile de la notificarea despre neconformitate

1. Fapte cunoscute de către debitor

9. Aliniatul (3) prevede o excepție pentru cazurile în care creditorul nu a notificat despre acele fapte care erau cunoscute debitorului, sau pe care în mod rezonabil, trebuia să le cunoască și pe care debitorul, deși era obligat, nu le-a dezvăluit creditorului. Aceasta prevedere se bazează iarăși pe principiul bunei-credințe, care în principiu reprezintă fundamentul acestui articol.

2. Consumatorul
10. Alineatul (4) îl scutește pe consumator să notifice despre neconformitate, astfel că nu se aplică prevederile cu privire la decăderea din drepturi de a invoca neconformitatea dacă creditorul nu-l notifică într-un termen rezonabil. Raționamentul din spatele acestei reglementări este că consumatorii de obicei nu sunt preocupați și nu cunosc în totalitate prevederile legale în ceea ce ține de termene, sau din neglijență nu le-au luat în considerare, o astfel de condiție ar fi împovărătoare pentru ei. Totuși, legiuitorul nu i-a oferit cumpărătorului drepturi absolute în ceea ce privește beneficierea de remediile legale sau contractuale. Astfel, aducem în vedere alin. (2), art. 1125 C. civ. care specifică că în cazul contractelor, altele decât cele încheiate între profesioniști, cumpărătorul urmează să notifice vânzătorul despre viciu în termen de 2 luni de la data descoperii. La fel ca și în celelalte contracte, consumatorii urmează să respecte principiul bunei-credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor.

Pentru o analiză când persoana fizică are calitate de consumator și când nu o are, v. adnotarea la art. 3.

Mod de citare recomandat: 
Marinela Șeremet, Adnotare la art. 907 [online]. Codul civil Adnotat [citat 29.03.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/907/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art.21 [Recunoașterea drepturilor dobândite valabil sub imperiul legii vechi]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune