A A A + | -

Articolul 947. Dispoziţii generale cu privire la clauza penală

(1) Clauza penală este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate).
(2) Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă.
(3) Penalitatea poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate, inclusiv sub forma unei dobînzi de întîrziere.
(4) Părţile pot conveni asupra unei penalităţi mai mari decît prejudiciul.
(5) Debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea obligaţiei este justificată.
(6) Nulitatea obligaţiei atrage nulitatea clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage nulitatea obligaţiei.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 26 aprilie 2024

▮ I. Noţiune, funcţii şi caractere juridice

1. Noţiune

Părţile contractante au libertatea nu doar de a reglementa derularea normală a proiectului contractual, ci şi de a anticipa eventualele încălcări ale acestuia şi de a stabili, prin anticipaţie, diverse sancţiuni ori metode de evaluare a prejudiciului pe care partea creditoare îl va suferi ca urmare a neexecutării unei obligaţii concrete.  [Contractul prin care părţile evaluează prejudiciul după cauzarea lui trebuie calificat ca fiind un contract de tranzacţie]

Ilustrație

într-un contract de vânzare- cumpărare, părţile pot conveni că, în cazul în care nu achită preţul în termen, cumpărătorul va datora vânzătorului o penalitate de 0,05% per zi de întârziere. Această clauză contractuală poartă denumirea de clauză penală (în latină, stipulatio poenae), iar suma calculată conform acestei clauze se numeşte penalitate. Legea nu limitează modul de exprimare a penalităţii. Frecvent, ea este exprimată printr-o sumă globală sau printr-un anumit procent din obligaţia neexecutată.

Codul civil defineşte clauza penală la art. 947 alin.(1), dispunând că este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate). Din textul legal rezultă faptul că obiectul obligaţiei a cărei neexecutare atrage aplicarea clauzei penale poate reprezenta orice obligaţie de a da, de a face sau de a nu face.

Pe de altă parte, obiectul clauzei penale nu va consta neapărat într-o sumă de bani, deşi, în practică, regula generală este că, în principiu, debitorul va datora o sumă de bani ca echivalent al încălcării executării unei obligaţii. [Aşadar, într-un contract de prestare servicii de telefonie sau de internet, s-ar putea prevedea că, în caz de neprestare a serviciului timp de o oră, consumatorul va primi două ore de serviciu gratuit. Aşadar, prima oră este, de fapt,o compensare a orei ratate, iar cea de a doua oră este o adevărată penalitate moratorie.] [Cazac în Baieș/Obligațiile, p. 683]

Aceasta se explică prin faptul că clauza penală evaluează suma despăgubirilor, iar despăgubirile sunt, prin natura lor, băneşti.

Stipularea clauzei penale prezintă o mare utilitate practică, întrucât părţile evită dificultăţile probării existenţei şi întinderii prejudiciului. Pentru a obţine plata penalităţii, este suficientă probarea de către creditor a faptului că a survenit ipoteza clauzei penale: neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere a obligaţiei contractuale. Creditorul va avea dreptul să ceară penalitate indiferent de prejudiciul real suportat şi chiar în lipsă de prejudiciu. Excepţia de la acest principiu o regăsim în cazurile în care penalitatea calculată este disproporţionat de mare în comparație cu prejudiciul real. În această împrejurare, judecătorul este învestit cu competenţa de a reduce penalitatea.

De asemenea, clauza penală are un efect pragmatic pozitiv în sensul executării contractului, reprezentând un mijloc de presiune asupra părţii contractante care, în lipsa clauzei penale, s-ar gândi la posibilitatea neexecutării acelei obligaţii. Debitorul este ameninţat cu plata unei sume care, uneori poate fi deosebit de ridicată, în ipoteza neexecutării obligaţiei, astfel încât, pentru debitor, va fi preferabil să îşi execute obligaţia principală pentru a nu ajunge în situaţia de a plăti penalitate1. Cu alte cuvinte, debitorului îi este mai ieftin să execute obligaţia întocmai decât să o încalce, atunci când ea este însoţită de o clauză penală. [Cazac în Baieș/Obligațiile, p. 684]

2. Funcţiile clauzei penale

Clauza penală inserată într-un contract îndeplineşte următoarele funcţii:

a) funcţie reparatorie;

Penalitatea care se calculează conform clauzei penale poate fi evaluată anticipat, după cum urmează:

1) Prejudiciul suportat de o parte contractantă pentru neexecutarea totală sau pentruexecutarea necorespunzătoare a obligaţiei datorate ei. Astfel, părţile vor evalua despăgubirile compensatorii, cele care vin să înlocuiască prestaţia sau o parte din ea. O asemenea penalitate poate fi numită penalitate compensatorie. De exemplu, un contract de antrepriză în construcţii poate prevedea: Antreprenorul va plăti clientului o penalitate de 50 de euro pentru fiecare viciuîn executarea lucrărilor interioare şi de 100 de euro pentru fiecare viciu în executarea lucrărilorde faţadă. Scopul acestei penalităţi este de a evalua costul reparaţiei de sine stătătoare, de către client, a viciilor lucrării, ceea ce va scuti, în lipsă de clauză contrară expresă, antreprenorul de remedierea acestor vicii. [Cazac în Baieș/Obligațiile, p. 684]

2) Prejudiciul suportat de către o parte contractantă pentru executarea cu întârziere a obligaţiei. O astfel de penalitate nu va înlocui prestaţia datorată propriu-zisă, ci se va cumula ei. Această penalitate se numeşte penalitate de întârziere sau penalitatemoratorie. Ea evaluează despăgubirile moratorii suportate de partea creditoare.

Totuşi, funcţia reparatorie nu este o limită de aplicare a clauzei penale: penalitatea se plăteşte chiar dacă, în termeni reali, creditorul nu a suportat niciun prejudiciu în urma neexecutării. Ea se plăteşte şi dacă prejudiciul real este mai mic decât penalitatea calculată.

Art. 947 alin.(3) din Codul civil acordă o largă libertate părţilor în stabilirea modului de calculare a penalităţii, dispunând posibilitatea stipulării clauzei penale în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate. [Cazac în Baieș/Obligațiile, p. 685]

Art. 943 interzice fenomenul anatocismului, adică aplicarea penalităţilor ca procent din dobânzile stabilite de contract. → adnotarea la art. 943.

b) funcţie sancţionatorie;

Această funcţie presupune că penalitatea se datorează creditorului, indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului cauzat prin neexecutare. Simpla survenire a neexecutării din culpa debitorului este suficientă pentru a declanşa plata penalităţii în virtutea forţei obligatorii a contractului. Debitorul este pedepsit prin sancţiune privată chiar în absenţa unui prejudiciu real. [Cazac în Baieș/Obligațiile, p. 685]

c) funcţie de garanţie;

Clauza penală este un mijloc de garantare a executării obligaţiilor lato sensu. Ea are un puternic scop cominatoriu, fiind un mijloc de presiune asupra debitorului care, ştiind că este ameninţat cu plata sumei forfetare ridicate, va face tot posibilul să execute întocmai prestaţiile datorate. Dacă debitorul va avea în faţa sa două facturi, provenite de la diferiţi parteneri de afaceri, dar nu va avea mijloace suficiente să le achite pe ambele, alegerea logică este de a plăti factura care poartă o penalitate mai mare asupra sa. [Cazac în Baieș/Obligațiile, p. 684]

În acest sens, s-a afirmat că clauza penală apare ca o „armă disuasivă”, adică atât un procedeu de constrângere la executare, cât şi o tehnică de prevenţie pentru ipoteza neexecutării contractului. [Oglindă/Obligațiile, p. 485]

▮ II. Cumularea penalității cu alte remedii juridice

Pentru corelația dintre dobânda legală de întârziere și penalitate → adnotarea la art. 942.

▮ III. Termenul de prescripție extinctivă

Începând cu 1 martie 2019, termenul de prescripție extinctivă al acțiunii de colectare a penalității este termenul general de 3 ani.  Din aceeași dată fostul termen special de 6 luni a fost abrogat.

Pentru detalii:

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 947 [online]. Codul civil Adnotat [citat 25.05.2024]. Disponibil: animus.md/adnotari/947/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune