Articolul 22. Notificările

(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informaţii într-un scop juridic.
(2) Notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanţelor dacă legea sau actul juridic nu impune o anumită cerinţă de formă.
(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepţia cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.
(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:
a) cînd este predată destinatarului;
b) cînd este predată la adresa poştală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică;
c) în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau
d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziţia destinatarului într-un loc şi într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere.
(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerinţele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.
(6) Notificarea nu produce efecte dacă revocarea acesteia ajunge la destinatar înaintea notificării sau în acelaşi timp cu aceasta.
(7) Notificarea transmisă de către un reprezentant sau ajunsă la el se consideră făcută sau, după caz, ajunsă la persoana reprezentată dacă reprezentantul era împuternicit să transmită sau, după caz, să primească notificările de acest fel.
(8) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este nulă.
(9) Dispoziţiile legale speciale în materie de comunicări judiciare rămîn aplicabile.

---

Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 23 iulie 2020 Ι Actualizat: 7 iulie 2024
Originea reglementării: Art. I. – 1:109 DCFR

▮ Pentru o analiză când persoana fizică are calitate de consumator și când nu o are, v. adnotarea la art. 3.

▮ Privitor la forma textuală a informației, v. adnotarea la art. 320.

▮ Jurisprudență

În materie de comunicare a actelor judecătorești prin poștă terestră (scrisoare recomandată), instanțele naționale nu impun cerința recepției efective a actului de către destinatarul care este participant la procesul civil. Sarcina nereclamării scrisorii cade pe destinatar, iar comunicarea se consideră legal îndeplinită. Citat din Decizia Col. civ. CSJ din 2 noiembrie 2022, dosarul nr.2rc-118/22:

Alegaţiile recurentului precum că, instanţa de apel a încălcat procedura de comunicare a actelor de procedură nu sunt justificate, în situaţia în care instanţa de apel a întreprins măsurile legale pentru a aduce la cunoştinţă apelantului actele emise. Or, circumstanţele conturate anterior atestă că, atât încheierea emisă la data de 23 iunie 2022, cât şi încheierea emisă la data de 12 iulie 2022, au fost expediate în copii lui [SG] la adresa din mun.Chişinău, str. […], nr.[…], însă trimiterile poştale au fost restituite instanţei cu menţiunea nereclamat (Vol.I, f.d.243,246).

De altfel, adresa menţionată a fost indicată de către [SG] atât în cererea de alăturare la apel din 17 martie 2020, cererea de apel din 23 februarie 2022 (Vol.I, f.d.167, 229), cât şi în recursul înregistrat la 23 septembrie 2022 (Vol.II, f.d.3).

În conformitate cu art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.

În temeiul pct. 2 al Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poştale nr. 1457 din 30 decembrie 2016, trimitere nereclamată reprezintă trimiterea poştală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepţionare a acesteia.

În virtutea pct. 101 al Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poştale nr. 1457 din 30 decembrie 2016, trimiterile poştale se păstrează în unitatea poştală, în aşteptarea destinatarului, timp de 15 zile calendaristice pentru trimiterile poştale interne şi timp de 30 de zile calendaristice pentru trimiterile poştale internaţionale, din ziua următoare zilei de sosire a acestora în oficiul poştal de destinaţie. Scrisorile recomandate cu menţiunile „Citaţie” şi „Înştiinţare” se păstrează timp de 7 zile calendaristice. Mandatele poştale se păstrează timp de 30 de zile. La cererea în scris a expeditorului sau destinatarului, termenul de păstrare a trimiterilor poştale poate fi prelungit, cu excepţia scrisorilor cu menţiunile „Citaţie” şi „Înştiinţare”, până la 2 luni din ziua următoare zilei de sosire a acestora în oficiul poştal de destinaţie.

Având în vedere că, recurentul [SG] nu a ridicat corespondenţa expediată de către instanţa de apel la adresa indicată de el personal, fiind restituită instanţei ca fiind nereclamată, aspect detaliat supra, nu poate fi reţinută ca fiind întemeiată alegaţia precum că instanţa de apel nu a respectat procedura de comunicare a actelor.