A A A + | -

Articolul 2343. Sarcina

(1) Sarcina este o dispoziţie testamentară prin care testatorul instituie o obligaţie în sarcina unui moştenitor sau legatar (persoana grevată) fără a atribui în mod expres vreunei persoane un drept corelativ acestei obligaţii.
(2) În cazul în care din testament nu este clar dacă testatorul a efectuat o dispoziţie sub condiţie sau a impus o sarcină, se consideră că s-a impus o sarcină.
(3) Sarcinii i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art.2297, 2298, 2304-2306, 2311, 2320 şi 2330.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 16 aprilie 2021
Originea reglementării: §1940 & 2192 BGB

▮ I. Scopul articolului

1. Sarcina permite testatorului ca el să influențeze din punct de vedere juridic anumite persoane și, prin aceasta, să atingă anumită obiective.  Nu în ultimul rând este sarcina de a sprijini scopuri personale uneori pe termen lung.  Art. 2343 alin.(1) reglementează noțiunea de sarcină și posibilitatea includerii ei în testament.  Desemnarea unui executor testamentar uneori îndeplinește aceeași funcție ca și instituirea unei sarcini, de aceea la elaborarea și interpretarea testamentului trebuie atrasă o atenție sporită la formulări pentru a evita confuzia lor [v. adnotarea la art. 2213].  Reglementările detaliate privitoare la conținutul și aplicarea sarcinii se cuprind în art. 2344-2347.

▮ II. Noțiunea de sarcină

2. Sarcina este o dispoziție pentru cauză de moarte prin care un moștenitor sau un legatar este ținut la o obligație fără ca o anumită persoană să aibă dreptul de a cere executarea prestației [privitor la legat, v. adnotarea la art. 2297].  Prin urmare, sarcina nu constituie o liberalitate.  Întrebarea teoretică dacă ca urmare a sarcinii apare un raport obligațional (relativ) depinde de calificarea persoanelor care au dreptul de a cere executarea sarcinii potrivit art. 2345.  Circumstanța că acele persoane nu au un drept propriu de creanță ne oferă criteriul de distincție dintre sarcină și legat (în cazul ultimei, legatarul fiind un creditor clar).  Interpretând dacă o dispoziție testamentară este legat sau sarcină, putem concluziona că suntem în prezența unei sarcini dacă este clară intenția testatorului de a nu acorda terților un drept de a primi prestația.  Dar cercul persoanelor care vor beneficia din prestație nu este determinat, mai degrabă că suntem în prezența sarcinii decât a legatului.  Conform jurisprudenței germane, deoarece sarcina nu constă într-o creanță, nu se pot cere despăgubiri în locul prestației de la persoana grevată de sarcină în caz de neexecutare a sarcinii [v. MuKoBGB, §1940, nr. 2].  De asemenea, nu trebuie să existe un beneficiar concret al sarcinii; de exemplu avem sarcină în cazul instrucțiunilor testatorului privind ritualul de înmormântare sau îngrijirea animalelor.  O dispoziție în folosul animalelor poate fi interpretată ca desemnare ca moștenitor testamentar a unei organizații de protecție a animalelor sau o sarcină cu scop (art. 2344) [Idem].

3. Un alt caracter al sarcinii este obligativitatea; prin urmare, nu suntem în prezența sarcinii dacă testatorul doar a exprimat o dorință, a dat un sfat sau a făcut o recomandare.  Însă nu doar formulările testatorului sunt decisive, fiindcă chiar și o „dorință” să fie interpretată ca o sarcină după circumstanțe.  Caracterul obligatoriu al sarcinii o deosebește de condiție; condiția doar suspendă sau desființează efectele unei dispoziții pentru cauză de moarte, însă cel grevat prin condiție nu are obligația să o îndeplinească.  Este posibil de asemenea ca, îndeplinirea sau neîndeplinirea unei sarcini să fie o condiție a unei alte dispoziții pentru cauză de moarte [v. MuKoBGB, §1940, nr. 3].

▮ III. Conținutul și eficacitatea sarcinii

1) A da, a face sau a nu face

4. Termenul „prestație” folosit de lege presupune orice prestație, adică de a da, a face sau a nu face ceva.  Ea poate avea caracter patrimonial sau nepatrimonial.  Nu este neapărat ca prestația să avantajeze pe cineva anume.  Comportamentul poate fi benefic și pentru persoana grevată de sarcină. Obiectul acestor prestații pot fi și bunuri care nu fac parte din masa succesorală.

2) Sarcina ineficace

5. Nevalabilitatea sarcinii poate fi provocată de încălcarea ordinii publice și bunelor moravuri (art. 334 alin.(1)) sau din cauza imposibilității (art. 2343 alin.(3) coroborat cu art. 2320).  Caracterul ilogic sau lipsit de sens al sarcinii nu o face nevalabilă.  Sarcina de a face o anumită dispoziție testamentară sau a o revoca nu este valabilă fiindcă contravine libertății testamentare, dar poate fi calificată o moștenire subsecventă sau un legat subsecvent.  Dacă o sarcină deosebit de personală nu poate fi justificată (de exemplu, obligația de a se căsători sau interdicția de a se căsătorie, ori de a adopt un copil), ea nu poate fi recalificată în condiție testamentară, fiindcă încalcă principiile fundamentale ale condiției (art. 2205) și este nulă.  Legea nu impune un anumit termen de valabilitate a sarcinii ori de executare a ei, prin urmare ea poate fi folosită pentru a dispune constituirea unei fundații.

3) Sarcini posibile

6. Pot prelua forma unei sarcini: plata sumelor de bani ori transmitere a unor bunuri în folosul anumitor persoane fizice sau juridice, în folosul unor comunități fără personalitate juridică, plăți din masa succesorală pe diferite scopuri specifice.  De asemenea, poate face obiect al sarcinii obligația de a îngriji de mormânt, plasarea unei pietre funerare, desfășurarea unor ritualuri religioase, desfășurarea unor evenimente în memoria testatorului, crearea unui bust ori a unei imagini într-un anumit loc; întreținerea unor clădiri sau parcuri; deschiderea clădirilor către public; împrumutul unor obiecte pentru expoziții și muzee; publicarea sau nepublicarea scrisorilor ori manuscriselor ale testatorului; îngrijirea animalelor.  De asemenea, testatorul poate obliga comoștenitorii să încheie un contract de societate civilă pentru a continua o activitate a testatorului.  Poate fi impusă obligația de a se abține de la înstrăinarea anumitor bunuri din masa succesorală (de exemplu, vânzarea sau vânzarea către anumite persoane) ori să le condiționeze de încuviințarea unui terț; să recunoască o datorie și să o îndeplinească.  Obligațiile privind comportarea cu cadavrul testatorului de asemenea pot fi exprimate ca sarcină (incinerarea, transplantul de organe, transmiterea organelor pentru studiere).  Aceste dispoziții obligă persoana grevată în măsura în care legea îi recunoaște aceste drepturi de decizie (art. 2419); cel puțin, aceste sarcini vor institui obligația de a acoperi costurile asociate cu executarea acestor dispoziții de către persoanele care au dreptul de decizie [v. MuKoBGB, §1940, nr. 6].

7. Merită a fi clarificat faptul că prin instituirea unei sarcini doar se generează o obligație, dar nu se dă naștere unui drept și nici nu se stinge un drept asupra unui obiect din masa succesorală.  De exemplu, sarcina de a vinde un bun nu are efecte reale, ci doar obligaționale, adică apare doar obligația de a încheia contractul.  Respectiv, în lipsa unei clauze de inalienabilitate (art. 506), o sarcină negativă nu împiedică vânzarea valabilă a unui obiect din masa succesorală.  Aceeași regulă se aplică și sarcinii de a obține încuviințarea unui terț înainte de a dispune de un obiect din masa succesorală.  Faptul că de regulă o sarcină nu are efecte reale (nu limitează dreptul de dispoziție) poate justifica desemnarea prin testament a unui executor testamentar.  Sarcina conform căreia unul din comoștenitori va administra masa succesorală poate (dacă nu se interpretează ca desemnare a sa ca executor testamentar) nu limitează dreptul de dispoziție al celorlalți comoștenitori, ci doar instituie obligația acelui comoștenitor de a administra masa.  S-ar putea prevedea că ceilalți comoștenitori trebuie să încuviințeze anumite acte de administrare (art. 2492) [v. MuKoBGB, §1940, nr. 7].

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2343 [online]. Codul civil Adnotat [citat 16 aprilie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/2343/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art. 9 [Dispoziții tranzitorii privind administratorul persoanei juridice]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune