A A A + | -

Articolul 2184. Ordinea claselor

Clasele de moştenitori sînt chemate să culeagă moştenirea numai cîte una, în ordinea stabilită de prezentul cod, începînd cu clasa întîi.


Adnotare:
Autor: Octavian Cazac
Publicat: 15 iulie 2021
Similar: §1930 BGB

▮ I. Scopul normei

Moștenirea legală aranjează rudele defunctului în V clase de moștenitori legali.  Venirea tuturor rudelor, în mod simultan, la o moștenire ar fi de fapt o distrugere a moștenirii, fiindcă ar ciopârți proprietatea și ar pava calea unor litigii interminabile privind modul de administrare masei succesorale și de partaj.  Art. 2184 are scopul de a ordona arhitectura moștenitorii legale și a institui principiul priorității clasei de moștenitori, conform căreia clasa I înlătură clasa II-V (successio ordinum).

Moștenitorii clasei II vin la moștenire doar dacă nu există niciun moștenitor din clasa I ori toți moștenitorii din clasa I au decăzut de la moștenire.  Și tot așa mai departe.  În fond, o clasă superioară înlătură de la moștenire pe moștenitorii din clasele subsecvente.

Ilustrație

Defuncta (D) a lăsat un copil, ambii părinți, și era necăsătorită. Testament nu a lăsat.  Copilul lui D face parte din clasa I de moștenitori legali (art. 2178), iar părinții lui D fac parte din clasa a II-a de moștenitori legali (art. 2179).  Efectul art. 2184 este că copilul este unic moștenitor al lui D, iar părinții lui D nu sunt chemați de către lege la moștenire.

Faptul că unicul moștenitor dintr-o clasă superioară a decedat, la rândul său, după deschiderea moștenirii nu duce la chemare la moștenire a următoarei clase de moștenitori legali, întrucât decesul ulterior al moștenitorului decedat nu este un temei de decădere de la moștenire, ci se produce transmisiunea succesorală [→ adnotarea la art. 2399].

Temeiul de decădere a moștenitorilor din clasa superioară poate fi renunțarea lor de la moștenire, moștenitorii din clasa subsecventă fiind chemați la moștenire dacă nu erau decăzuți, la rândul lor, la data deschiderii moștenirii.  Astfel, decesul moștenitorului din clasa subsecventă intervenit după deschiderea moștenirii lui de cujus, dar înainte de renunțarea la moștenire a moștenitorilor din clasa superioară, nu exclude chemarea acelui moștenitor [Dieter Leipold în MuKoBGB, §1930, nr. 4].

▮ II. Confuzii care trebuie evitate

Uneori apar confuzii când nu există moștenitori de clasa I, iar părinții defunctului erau predecedați.  Art. 2179 cheamă la moștenire, în cadrul clasei II, descendenții părinților defunctului. Soluția de a chema la moștenire și rudele mai îndepărtate, descendenții buneilor defunctului, este greșită, fiindcă aceștia fac parte din clasa a III-a de moștenitori, care culege moștenirea doar când ea nu este culeasă măcar de un moștenitor legal din clasa a II-a.

Ilustrație

D a decedat fără copii și fără a fi căsătorit, nelăsând un testament.  Părinții săi (M și T) sunt predecedați.  D a lăsat în viață, pe linia mamei M, o soră (So) din altă căsătorie a mamei (cu TS).  Astfel, So nu este descendenta lui T, ci doar a lui M.  So culege în temeiul art. 2179 cota succesorală a mamei M (1/2).  T nu a lăsat descendenți (decât D).  Conform art. 2179 alin.(3) teza I, cota succesorală a lui T (1/2) rămâne în clasa II (trece la M), și revine tot către So prin substituire, deși între T și So nu există relație de rudenie.  Principiul unicității clasei chemate la moștenire, prevăzut de art. 2184, este nesocotit dacă cota succesorală a lui T ar fi distribuită în cadrul clasei III a moștenitorilor legali ai lui D.   

Principiul moștenirii de către rude se păstrează, fiindcă D și So sunt rude.

▮ III. Prioritatea testamentului

În virtutea libertății testamentare și a caracterului subsidiar al regulilor moștenirii legale, testatorul ar putea face dispoziții care modifică principiul unicității claselor chemate la moștenirea legală:

  • testatorul poate desemna ca moștenitori testamentari rudele sale din diferite clase, caz în care ele nu vor veni la moștenire conform legii, ci conform testamentului;
  • testatorul poate dezmoșteni toată clasa I, cu intenția la moștenire să vină clasa II, conform regulilor moștenirii legale.  Situația se complică dacă clasa I cuprinde un moștenitor rezervatar.  De exemplu, un copil, care trebuie să culeagă toată moștenirea, dar, fiind dezmoștenit, culege 1/2 [→ adnotarea la art. 2530].  În acest caz, cealaltă cotă de 1/2 va fi culeasă de moștenitorii legali din clasa II [în dreptul românesc, ipoteză analizată de prof. Francisc Deak, v. Deak/Tratat de Drept succesoral, V. I, p. 144, nr. 44.1; contra: prof. Dan Chirică , v. Chirică/Succesiunile, p. 34, nr. 107].  Tehnic, la moștenire concomitent vin moștenitori din două clase.  Rezultatul este acceptabil, fiindcă asistăm la o modificare testamentară a regulilor moștenirii legale [→ adnotarea la art. 2177].

▮ IV. Articolul nu vizează soțul supraviețuitor

Soțul supraviețuitor are drepturi succesorale distincte de cele ale rudelor defunctului și nu face parte din una din cele V clase de moștenitori legali.  Soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună cu rudele din clasa a I ori din clasa II ori cu bunicii lui de cujus.  Celelalte rude ale lui de cujus (restul celor din clasa III, și cei din clasa IV și V) nu mai sunt chemate la moștenire împreună cu soțul supraviețuitor, ci acesta culege întreaga moștenire [→ adnotarea la art. 2185].

▮ V. Drept comparat

Principiul unicității clasei de moștenitori legali chemate la moștenire este înrădăcinat în dreptul succesoral comparat.  Totuși, sistemul succesoral francez cunoaște o excepție numită fenta succesorală (fra. — la fente).  Ea își are originea în dreptul cutumiar francez și este exprimată prin adagiul paterna, paternis; materna, maternis, adică bunurile care provin din linia paternă se duc înapoi la rudele din linia paternă, și tot așa cu bunurile din linia maternă [Malaurie/Aynès/Successions, p. 76, nr. 68].  Actualmente originea bunurilor este irelevantă [Beignier/Successions, p. 218, nr. 340].

Fenta succesorală franceză are ca scop de a asigura egalitatea între linia paternă și maternă de rudenie și mecanismul ei constă în divizarea moștenirii în două părți, pe aceste două linii.  Fiind restrânsă în domeniul său de aplicare în 2001, azi ea permite ca moștenirea să fie culeasă de mama defunctului (ascendent privilegiat, ordinul nr. 2) și bunicii pe linie paternă a defunctului (ascendent ordinar, nr. 3).  Ea însă nu se aplică dacă defunctul a lăsat un colateral privilegiat (frate, soră) [Malaurie/Aynès/Successions, p. 77, nr. 73; Beignier/Successions, p. 218, nr. 341; pentru clasele de moștenitori legali în dreptul succesoral francez → adnotarea la art. 2178, IV].

 

Mod de citare recomandat: 
Octavian Cazac, Adnotare la art. 2184 [online]. Codul civil Adnotat [citat 15 iulie 2021]. Disponibil: animus.md/adnotari/2184/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

Articolul 906. Notificările referitoare la neexecutare

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune