A A A + | -

Articolul 2530. Moştenitorii rezervatari

(1) Moştenitorii rezervatari păstrează dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin ½ din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de moştenire legală (rezervă succesorală).
(2) Sînt moştenitori rezervatari moştenitorii legali de clasa întîi, părinţii defunctului, precum şi soţul supravieţuitor dacă, la data deschiderii moştenirii, defunctul avea nemijlocit faţă de respectivul moştenitor o obligaţie de întreţinere conform Codului familiei.


Adnotare:
Autor: Elena Mocanu & Octavian Cazac
Publicat: 26 august 2020 | Actualizat: 26 septembrie 2020
Originea reglementării: §2303 BGB și art. ex-1505 C. civ.

▮ I. Scopul articolului

1. Articolul reglementează instituția rezervei succesorale, care are menirea de a proteja anumite rude apropriate și soțul supraviețuitor (numiți rezervatari) ai celui care a lăsat moștenirea (de cujus/testator) de limitarea sau excluderea dreptului lor la moștenire printr-o dispoziție testamentară făcută de testator.  Așadar, rezerva succesorală este o limită legală la libertatea testamentară.  Ea se prezintă ca o instituție de ordine publică care consacră dreptul legal al moștenitorilor rezervatari de a dobândi o parte din moștenire, cu limitarea autonomiei de voință a defunctului, în ceea ce privește dreptul său de dispoziție asupra moștenirii sale.

2. Fundamentul ei este obligația de întreținere, în sensul că ea are scop alimentar — asigurarea că rezervatarii, fiind în stare de nevoie, sunt susținuți din contul masei succesorale. Ea este o expresie a solidarității familiei, a egalității moștenitorilor (în special a descendenților) și, nu mai puțin important, a protejării moștenitorilor împotriva eventualelor abuzuri ale testatorului.

3. Între modelul modern, că rezervatarii au doar dreptul la o cotă valorică din moștenire, dar nu sunt moștenitori și nu fac parte din comunitatea de comoștenitori (adoptat în Germania [v. pentru detalii, Reinhard Zimmermann, The Compulsory Portion in German Law [online]. In: Kenneth GC Reid, Marius J de Waal, and Reinhard Zimmermann (eds.), Comparative Succession Law, Vol. III: Family Protection, Oxford University Press, 2020 Forthcoming, Max Planck Private Law Research Paper No. 19/19 [citat 20 septembrie 2020]. Disponibil la: https://ssrn.com/abstract=3499075], Cehia, Ungaria etc.) și modelul francez, că rezervatarii devin moștenitori și, deci, fac parte din comunitatea de comoștenitori, (adoptat în Franța, România, Federația Rusă etc.), noul drept succesoral al Republicii Moldova a păstrat modelul tradițional, francez.

4. Regulile rezervei succesorale garantează moștenitorului rezervatar doar o cotă succesorală minimă și liberă de legate și sarcini impuse prin testament.  Ele însă nu se opun ca testatorul să ia alte măsuri care ar asigura păstrarea integrității bunurilor importante din masa succesorală și evitarea litigiilor relative la partaj.  În special, regulile rezervei succesorale nu împiedică executarea dispozițiilor testamentare prin care se exclude partajul (art. 2500) ori prin care se stabilește modul de efectuare a partajului (art. 2504); la fel el poate desemna un executor testamentar, care va dispune de masă și va efectua partajul (art. 2355).  Chiar și în absența acestor dispoziții testamentare, regulile generale ale partajului, aplicabile în caz de partaj judiciar (art. 2502 și 2503), sunt concepute pentru a proteja integritatea bunurilor din masa succesorale. Moștenitorul rezervatar nu are vreo poziție specială în cadrul indiviziunii (v. adnotarea la art. 2485).

La fel, în condiții restrictive (v. art. 2540) testatorul poate limita accesul moștenitorului rezervatar la cota sa succesorală, astfel încât el să aibă doar statutul de moștenitor prealabil al cotei succesorale, urmând ca, la decesul rezervatarului (deschiderea moștenirii subsecvente) moștenitorii legali ai rezervatarului să culeagă cota succesorală.

▮ II. Condițiile aplicării rezervei succesorale

5. Testamentul devine parțial caduc (inaplicabil) și notarul va include în certificatul de moștenitor și rezervatarii ca moștenitori legali dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative:

1) rezervatarul intră în cercul persoanelor indicate la alin.(2)

6. Articolul de față enumeră cercul moștenitorilor legali care pot fi moștenitori rezervatari. Aici se includ:

a) moştenitorii legali de clasa I (copiii și, dacă ei au decăzut, descendenții lui de cujus, v. adnotarea la art. 2178);

b) părinţii defunctului (clasa II-a de moștenitori legali).  Deoarece norma nu face referință la toată clasa II, ci doar la părinți, rezultă că descendenții părinților nu sunt moștenitori rezervatari;

c) soţul supravieţuitor (vine la moștenire împreună cu clasa I sau cu clasa II de moștenitori legali).

7. Art. ex-1505 din Codul civil, în vigoare până la 1.3.2019, dispunea că au dreptul la rezerva succesorală succesorii de clasa I inapţi pentru muncă. Din 1 martie 2019 arhitectura rezervei este diferită: soțul supraviețuitor (care nu intră în niciuna din clasele de moștenitori legali), clasa I și părinții defunctului (o parte din clasa a II-a).

2) în absența testamentului rezervatarul ar fi venit la moștenire, adică ar fi moștenitor legal

8. Conferind calitatea de moştenitor rezervatar descendenţilor, părinţilor şi soţului supravieţuitor ai defunctului, legea condiţionează dreptul la rezervă de chemarea efectivă la moştenire. De exemplu, părinţii nu au dreptul la rezervă în prezenţa descendenţilor pentru că fac parte din clasa a doua de moştenitori legali. Nici nepotul, dacă la data deschiderii moștenirii este în viață copilul defunctului nu va putea pretinde la rezervă, or, el este rudă de gradul doi (nu are vocaţie concretă). Tot astfel, nedemnitatea sau renunţarea la moştenire decad din dreptul la moștenire legală și, prin urmare, decad din dreptul de moștenire care s-ar dobândi conform regulilor rezervei succesorale.

9. Din formularea alin.(1) clar rezultă că rezerva succesorală nu se aplică cumulativ tuturor persoanelor arătate la alin.(2), ci doar dacă, totodată, ele „au drept de moștenire” și ele ar fi venit la moștenire legală în absența testamentului.  Art. 2184 instituie principiul că clasele vin la moștenire legală separat, iar existența măcar unui moștenitor din clasa I-a exclude de la moștenire pe cei din clasa a II-a.  De fapt, în acest caz, rudele din clasa a II-a, nu au statut de „moștenitor”.  O interpretare diferită, că rezervatari sunt, concomitent, atât rudele din clasa I-a cât și rudele din clasa a II-a încalcă principiul sus-menționat, precum și principiul că moștenirea este doar de două tipuri: legală și testamentară (art. 2164 și 2177).  Nu se poate accepta ideea că ar există și un al treilea tip de moștenire — „moștenirea rezervatară”.

Prin urmare, dacă de cujus a desemnat prin testament ca moștenitor unic copilul său (rudă din clasa I-a), atunci părinții defunctului (rude din clasa a II-a) nu sunt moștenitori rezervatari, fiindcă, în absența testamentului, ei nu ar fi moștenitori legali ai moștenirii lui de cujus (art. 2184).  Dacă de cujus a desemnat prin testament ca moștenitor unic o rudă îndepărtată (e.g. o rudă din clasa a V-a) ori unui prieten care nu era rudă al lui de cujus, el nu avea copii și nici descendenți (clasa I-a), dar avea părinți în viață (clasa a II-a), în acest caz părinții vor fi moștenitori rezervatari, fiindcă, în absența testamentului și în absența moștenitorilor din clasa I-a, ei ar fi fost moștenitori legali ai lui de cujus.

10. La fel, rezervatarul este moștenitor legal dacă nu a decăzut de la moștenire (v. art. 2176).

3) rezervatarul întrunea condițiile dreptului la întreținere conform Codului familiei

11. Întrunirea acestei condiții se face cu referire la dispozițiile Codului familiei privitor la obligația legală de întreținere, și anume:

Articolul 74. Obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii
Articolul 78. Dreptul copiilor majori inapţi de muncă la pensie de întreţinere
Articolul 80. Obligaţia copiilor majori de a-şi întreţine părinţii
Articolul 82. Obligaţia soţilor de a se întreţine reciproc
Articolul 85. Scutirea soţului (fostului soţ) de obligaţia de întreţinere sau limitarea în termen a acestei obligaţii
Articolul 87. Obligaţia bunicilor de a-şi întreţine nepoţii

12. Conform Notei informative la proiectul Legii privind modernizarea Codului civil și modificarea și completarea unor acte legislative, nu este necesar defunctul să fi executat obligaţia de întreţinere pe durata vieţii sale şi nici nu se cere ca obligaţia să fi fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească sau contract privind plata pensiei de întreţinere. Este suficientă întrunirea condiţiilor legale de existenţă a obligaţiilor la data deschiderii moştenirii. În cazul în care legea impune condiţia ca creditorul întreţinerii „să necesite sprijin material”, având în vedere că creditorul se află în situaţie precară (este minor, are dizabilităţi, este în etate), întrunirea acestei condiţii se va prezuma. Prezumția presupune dobândirea calității de rezervatar prin simpla încadrare a persoanei în rândul celor care aveau dreptul la întreținere conform Codului familiei. Rezervatarul va fi obligat să demonstreze că a avut dreptul de a fi întreținut de către cel ce a lăsat moștenirea doar dacă moștenitorul testamentar și/sau legatarul contestă dreptul său la rezerva succesorală.

13. Moștenitorul rezervatar poate să-și decline calitatea de moștenitor rezervatar prin invocarea absenței oricărei obligații a defunctului privind întreținerea sa. O asemenea declarație de declinare îl va opri ulterior să invoce contrariul conform art. 11 alin.(2).

4) testamentul încalcă rezerva succesorală

14. Dacă testamentul reduce cota succesorală a moștenitorului rezervatar comparativ cu cea care i-ar fi revenit în absența testamentului, dar această cotă succesorală testamentară este egală sau mai mare decât 1/2 din cota succesorală în absența testamentului, atunci testamentul nu este caduc, iar regulile rezervei succesorale nu se aplică, fiindcă minimul garantat de rezervă nu este încălcat.

15. Testamentul de asemenea este caduc în măsura în care impune moștenitorului (în partea în care este moștenitor rezervatar) sarcini sau legate (v. art. 2535).

▮ III. Calculul cotei succesorale conform regulilor rezervei succesorale

16. Rezerva are un caracter individual, iar cuantumul acesteia se stabilește prin referire la fiecare rezervatar în parte. Astfel, valoarea rezervei este stabilită ca o cotă fixă minimă (jumătate) dintr-o cotă variabilă, aceasta din urmă urmând a fi stabilită conform regulilor moștenirii legale.

17. Legea stabilește imperativ care sunt moştenitorii rezervatari şi cuantumul rezervei. Moștenitorii rezervatari au dreptul de a moșteni, independent de conținutul testamentului, cel puțin ½ din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de moștenire legală (rezervă succesorală).

18. Rezerva succesorală se calculează în câteva etape procedurale:

a) mai întâi, se determină care clasă de moștenitori ar fi fost chemată la moștenire în absența testamentului,

b) apoi, se determină cota succesorală care i-ar fi revenit în calitate de moștenitor legal împreună cu ceilalți moștenitori legali (v. art. 2351), indiferent că sunt rezervatari sau nu, dar cu condiția că ei nu au decăzut de la moștenire printr-un temei altul decât testamentul. Cu titlu de regulă specială, din acest calcul nu se exclud moștenitorii rezervatari care au renunțat la moștenire (v. art. 2532); ei nu vor culege moștenirea însă păstrarea lor în calcul se face pentru a evita majorarea, din contul renunțării lor, a cotelor succesorale ale celorlalți rezervatari.  În așa fel, se stinge scopul art. 2532 ca moștenitorii testamentari să fie unicii care beneficiază de pe urma renunțării unui rezervatar la moștenire.

c) şi, în final, se verifică dacă prin aplicarea testamentului se respectă rezerva succesorală (jumătate din cota succesorală ce s-ar fi cuvenit conform moștenirii legale în absența testamentului).  Dacă se respectă, testamentul se execută complet.  Dacă nu se respectă, testamentul se execută în partea în care nu este caduc (art. 2388 lit. d)).  Caducitatea intervine de drept, fără nevoia obținerii unei hotărâri judecătorești constatatoare a caducității.

Ilustrația 1
D este căsătorit cu S, și are doi copii minori C1 și C2. În testament D dispune că moștenitorii săi vor fi S, C1 și C2, în cote egale de 1/3 fiecare.
În absența testamentului, cotele succesorale ar fi fost: S – 1/4, C1 – 3/8 și C2 – 3/8. Astfel, testamentul are efectul de a reduce cota succesorală a unui copil minor (de la 3/8 [9/24] la 1/3 [8/24]). În speță, instituția rezervei succesorale îi garantează copilului minor cota succesorală de jumătate din 3/8 [9/24], adică îi garantează 4,5/24. Deoarece prin aplicarea testamentului copilul primește cota succesorală de 8/24, ceea ce este mai mult decât 4,5/24, testamentul nu este caduc și se aplică integral. Rezerva succesorală este respectată de testament.

 

Ilustrația 2
Testatorul (D) apt de muncă a desemnat în calitate de unic moștenitor fratele (F). În lipsa testamentului la moştenire ar fi venit soţul supravieţuitor apt de muncă (S), un fiu (C1) inapt de muncă (grad de dizabilitate II, angajat în câmpul muncii, salariu 10000 lei) și, prin reprezentare, nepoții minori (N1C2 și N2C2) de la fiica (C2) predecedată (aflați la întreținerea tatălui lor).
Soția supraviețuitoare (S) nu poate fi rezervatar. Or, ea este aptă de muncă. Calitatea de rezervatar se prezumă pentru fiul cu grad de dezabilitate (C1) și nepoții minori (N1C2 și N2C2). Dar, dreptul lor la rezervă trebuie trecut prin filtrul Codului familiei. Doar incapacitatea de muncă nu este suficientă. Trebuie să vedem dacă ei aveau dreptul de a fi întreținuți. Conform art. 78 alin. (1) C. fam. părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material. Am precizat mai sus, că dreptul la rezervă se prezumă.
Având în vedere că fiul (C1), deși inapt de muncă, are un salariu mai mare decât salariul mediu pe economie el nu va putea invoca dreptul la întreținere. Dreptul nepoților de a fi întreținuți de bunici este prevăzut în art. 87 alin. (1) din C. fam. care dispune că nepoţii minori, care necesită sprijin material, în imposibilitatea întreţinerii lor de către părinţi, au dreptul la întreţinere de la bunicii - care dispun de mijloace suficiente. În aceste condiții nepoții minori pentru a avea dreptul la rezervă trebuie să demonstreze că: (a) tatăl lor nu dispune de posibilitatea întreținerii a copiilor minori, dar și (b) că cel ce a lăsat moștenirea dispunea de mijloace suficiente pentru întreținerea nepoților.

 

Ilustrația 3
Testatorul (D), pensionar, pensie minimă socială garantată 704 lei, a desemnat în calitate de unic moștenitor un văr (V). În lipsa descendenților (clasa I de moșteniri legali), în lipsa testamentului ar fi fost chemată clasa II de moștenitori legali împreună cu soțul supraviețuitor (S) a lui D.
Astfel, în speță, în lipsa testamentului la moștenire ar fi fost chemat S (grad de dizabilitate II – pensia 5000 lei), de rând cu clasa II de moștenitori legali – mama lui D (M) (pensionară, mărimea pensiei 1709 lei) și, în legătură cu decesul tatălui lui D (T), prin reprezentare, fratele lui D inapt de muncă, minor (F).
Cotele lor succesorale ar fi fost: S – 1/2; M – 1/4, F – 1/4.
Din start F va fi exclus. F nu este rezervatar, deoarece, deși Codul familiei prevede obligaţia de întreţinere dintre fraţi şi surori, art. 2530 alin.(2) C. civ. nu enumeră frații defunctului (i.e. descendenții părinților) în cercul rudelor care au dreptul la rezervă. S și M, ambele inapte de muncă se prezumă moștenitori rezervatari, chiar dacă venitul lor depășește venitul lui D. Dacă moștenitorul testamentar nu contestă, atât S cât și M vor avea dreptul la moștenire conform regulilor rezervei succesorale.
Așadar, moștenitorii ai lui D vor fi: S – 1/4; M – 1/8; V – 5/8.
Dacă moștenitorul testamentar V va contesta dreptul la rezervă al S și M, instanța de judecată competentă va aplica regulile de probațiune din CPC pentru a determina dacă pretinșii moștenitori rezervatari întrunesc condițiile legale sau nu.

Rezervatarii care sunt, totodată, moștenitori testamentari

Ilustrația 4
Testatorul (D), la data deschiderii moștenirii, locuia cu concubina (CO) și avea patru copii minori și anume, din căsătoria anterioară avea trei copiii minori: C1, C2 și C3.  Din relația cu CO, D avea un copil minor comun — C4.
Prin testament D a dispus că C4 va primi 1/3 din masa succesorală, iar CO — 2/3.  Prin urmare, C1, C2 și C3 au fost, indirect, dezmoșteniți.  

În lipsa testamentului la moștenire ar fi fost chemat doar cei patru copii minori, în cote succesoral egale.
Cotele lor succesorale ar fi fost: C1 – 1/4; C2 – 1/4; C3 – 1/4; C4 – 1/4 din masa succesorală.
Regulile rezervei succesorale le garantează fiecărui copil minor jumătate din cota legală, adică 1/8 din masa succesorală
Așadar, C1, C2 și C3 dobândesc, fiecare, în pofida dezmoștenirii prin testament, cote succesorale de 1/8 din masa succesorală.  Cota rămasă de 5/8 se poate divide între moștenitorii testamentari.
La această etapă se purcede la executarea testamentului, care cere respectarea proporției de 1/3 și 2/3.  Astfel, C4 va culege 5/24 din masa succesorală (1/3 din 5/8), iar CO – 10/24 din masa succesorală (2/3 din 5/8).  La această etapă de asemenea se verifică dacă cota primită de C4 respectă regulile rezervei succesorale, care garantează lui C4 o cotă succesorală de 1/8 din masa succesorală.  Ele sunt respectate, deoarece 5/24 este mai mare decât 1/8 (=3/24).
Așadar, în certificatul de moștenitor se vor include următorii moștenitori:
C1 – 1/8 (=3/24) din masa succesorală
C2 – 1/8 (=3/24) din masa succesorală
C3 – 1/8 (=3/24) din masa succesorală
C4 – 5/24 din masa succesorală
CO – 10/24 din masa succesorală

▮ IV. Aplicarea regimului general al dreptului la moștenire

19. Moștenitorul rezervatar poate să accepte sau să renunțe la dreptul său de moștenire garantat de regulile moștenirii legale, conform regulilor generale privind acceptarea și renunțarea.

20. Regulile rezervei succesorale garantează moștenitorului rezervatar doar o cotă succesorală minimă și liberă de legate și sarcini impuse prin testament.  Ele însă nu se opun ca testatorul să ia alte măsuri care ar asigura păstrarea integrității bunurilor importante din masa succesorale și evitarea litigiilor relative la partaj.

În special, regulile rezervei succesorale nu împiedică executarea dispozițiilor testamentare prin care se exclude partajul (art. 2500) ori prin care se stabilește modul de efectuare a partajului (art. 2504); la fel el poate desemna un executor testamentar, care va dispune de masă și va efectua partajul (art. 2355).  Chiar și în absența acestor dispoziții testamentare, regulile generale ale partajului, aplicabile în caz de partaj judiciar (art. 2502 și 2503), sunt concepute pentru a proteja integritatea bunurilor din masa succesorale.

Mod de citare recomandat: 
Elena Mocanu. Octavian Cazac, Adnotare la art. 2530 [online]. Codul civil Adnotat [citat 20 septembrie 2020]. Disponibil: animus.md/adnotari/2530/
Atenție! Verifică dacă lucrării tale i se aplică alte reguli de citare.

LPA C civ, art.21 [Recunoașterea drepturilor dobândite valabil sub imperiul legii vechi]

(Model Succint) Articolul 1251. Contractul de locaţiune